Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

N'y a-t-il pas un temps de guerre limité à l'homme sur la terre? et ses jours ne sont-ils pas comme les jours d'un mercenaire?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

Comme le serviteur soupire après l'ombre, et comme l'ouvrier attend son salaire;

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

Ainsi il m'a été donné pour mon partage des mois qui ne m'apportent rien; et il m'a été assigné des nuits de travail.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

Si je suis couché, je dis, quand me lèverai-je? et quand est-ce que la nuit aura achevé sa mesure? et je suis plein d'inquiétudes jusqu'au point du jour.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

Ma chair est couverte de vers et de monceaux de poussière; ma peau se crevasse, et se dissout.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

Mes jours ont passé plus légèrement que la navette d'un tisserand, et ils se consument sans espérance.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Souviens-toi, [ô Eternel!] que ma vie n'est qu'un vent, et que mon œil ne reviendra plus voir le bien.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

L'œil de ceux qui me regardent ne me verra plus; tes yeux seront sur moi, et je ne serai plus.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

[Comme] la nuée se dissipe et s'en va, ainsi celui qui descend au sépulcre ne remontera plus. (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

Il ne reviendra plus en sa maison, et son lieu ne le reconnaîtra plus.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

C'est pourquoi je ne retiendrai point ma bouche, je parlerai dans l'angoisse de mon esprit, je discourrai dans l'amertume de mon âme.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

Suis-je une mer, ou une baleine, que tu mettes des gardes autour de moi?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

Quand je dis: Mon lit me soulagera; le repos diminuera quelque chose de ma plainte;

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

Alors tu m'étonnes par des songes, et tu me troubles par des visions.

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

C'est pourquoi je choisirais d'être étranglé, et de mourir, plutôt que [de conserver] mes os.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

Je suis ennuyé [de la vie, aussi] ne vivrai-je pas toujours. Retire-toi de moi, car mes jours ne sont que vanité.

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

Qu'est-ce que de l'homme [mortel] que tu le regardes comme quelque chose de grand? et que tu l'affectionnes?

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

Et que tu le visites chaque matin; que tu l'éprouves à tout moment?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

Jusqu'à quand ne te retireras-tu point de moi? Ne me permettras-tu point d'avaler ma salive?

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

J'ai péché; que te ferai-je, Conservateur des hommes? pourquoi m'as-tu mis pour t'être en butte; et pourquoi suis-je à charge à moi-même?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

Et pourquoi n'ôtes-tu point mon péché, et ne fais-tu point passer mon iniquité? car bientôt je dormirai dans la poussière; et si tu me cherches [le matin], je ne [serai] plus.