Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
L’homme n’a-t-il pas une vie de labeur sur la terre? Et ses jours ne sont-ils pas comme les jours d’un mercenaire?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Comme l’esclave soupire après l’ombre, et comme le mercenaire attend son salaire,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Ainsi j’ai eu pour partage des mois de déception, et des nuits de misère me sont assignées.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Si je me couche, alors je dis: Quand me lèverai-je et quand l’obscurité prendra-t-elle fin? et je suis excédé d’agitations jusqu’au point du jour.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Ma chair est couverte de vers et de croûtes de terre, ma peau se retire et suppure.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Mes jours s’en vont plus vite qu’une navette, et finissent sans espérance.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Souviens-toi que ma vie n’est qu’un souffle: mon œil ne reverra pas le bien;
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
L’œil qui me regarde ne me reverra plus; tes yeux sont sur moi, et je ne suis plus.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
La nuée disparaît et s’en va; ainsi celui qui descend au shéol n’en remonte pas, (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Il ne revient plus dans sa maison, et son lieu ne le reconnaît plus.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Aussi je ne retiendrai pas ma bouche; je parlerai dans la détresse de mon esprit, je discourrai dans l’amertume de mon âme.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Suis-je une mer, suis-je un monstre marin, que tu établisses des gardes autour de moi?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Quand je dis: Mon lit me consolera, ma couche allégera ma détresse,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Alors tu m’effraies par des songes, tu me terrifies par des visions,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Et mon âme choisit la suffocation, – plutôt la mort que mes os:
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
J’en suis dégoûté; je ne vivrai pas à toujours. Laisse-moi, car mes jours sont vanité.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Qu’est-ce que l’homme que tu fasses grand cas de lui, et que ton cœur s’occupe de lui,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Et que tu le visites chaque matin, que tu l’éprouves à tout moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Pourquoi ne détournes-tu pas les yeux de moi, et ne me laisses-tu pas tranquille jusqu’à ce que j’aie avalé ma salive?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
J’ai péché; – que t’ai-je fait? Toi qui observes l’homme, pourquoi m’as-tu placé pour être l’objet de tes coups, de sorte que je suis un fardeau à moi-même?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Et pourquoi ne pardonnes-tu pas ma transgression, et ne fais-tu point passer mon iniquité? Car maintenant je me coucherai dans la poussière, et tu me chercheras, et je ne serai plus.
