Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
“Isn’t a man forced to labor on earth? Aren’t his days like the days of a hired hand?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
As a servant who earnestly desires the shadow, as a hireling who looks for his wages,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
so I am made to possess months of misery, wearisome nights are appointed to me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
When I lie down, I say, ‘When will I arise, and the night be gone?’ I toss and turn until the dawning of the day.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with worms and clods of dust. My skin closes up, and breaks out afresh.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days are swifter than a weaver’s shuttle, and are spent without hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Oh remember that my life is a breath. My eye will no more see good.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of him who sees me will see me no more. Your eyes will be on me, but I will not be.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As the cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol will come up no more. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
He will return no more to his house, neither will his place know him any more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
“Therefore I will not keep silent. I will speak in the anguish of my spirit. I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a sea monster, that you put a guard over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
When I say, ‘My bed will comfort me. My couch will ease my complaint,’
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
then you scare me with dreams and terrify me through visions,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
so that my soul chooses strangling, death rather than my bones.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I loathe my life. I don’t want to live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is man, that you should magnify him, that you should set your mind on him,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
that you should visit him every morning, and test him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long will you not look away from me, nor leave me alone until I swallow down my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
If I have sinned, what do I do to you, you watcher of men? Why have you set me as a mark for you, so that I am a burden to myself?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Why do you not pardon my disobedience, and take away my iniquity? For now will I lie down in the dust. You will seek me diligently, but I will not be.”
