Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Does not man have hard labor on earth? Are not his days like the days of a hired man?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Like a slave earnestly desires the shadows of evening, like a hired man looks for his wages—
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
so I have been made to endure months of misery; I have been given trouble-filled nights.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
When I lie down, I say to myself, 'When will I get up and when will the night be gone?' I am full of tossing to and fro until the day's dawning.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with worms and clods of dust; the sores in my skin harden up and then dissolve and run afresh.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days are swifter than a weaver's shuttle; they pass without hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
God, call to mind that my life is only a breath; my eye will no more see good.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of God, who sees me, will see me no more; God's eyes will be on me, but I will not exist.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As a cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol will come up no more. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
He will return no more to his house; neither will his place know him again.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I the sea or a sea monster that you place a guard over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
When I say, 'My bed will comfort me, and my couch will ease my complaint,'
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
then you scare me with dreams and terrify me through visions,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
so that I would choose strangling and death rather than preserving these bones of mine.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I loathe my life; I would not wish to always be alive; let me alone for my days are useless.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is man that you should pay attention to him, that you should set your mind on him,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
that you should observe him every morning and test him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long will it be before you look away from me, before you let me alone long enough for me to swallow down my own saliva?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Even if I have sinned, what would that do to you, you who watch men? Why have you made a target of me, so that I am a burden for you?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Why do you not pardon my transgression and take away my iniquity? For now will I lie down in the dust; you will seek me carefully, but I will not exist.”
