Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Is there not a war-service for man on the earth? Are not his days as the days of a hireling?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
As a servant panteth for the shade, And as a hireling looketh for his wages,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So am I made to possess months of affliction, And wearisome nights are appointed for me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
If I lie down, I say, When shall I arise, and the night be gone? And I am full of restlessness until the dawning of the day.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with worms, and clods of dust; My skin is broken and become loathsome.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days are swifter than a weaver's shuttle; They pass away without hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
O remember that my life is a breath; That mine eye shall no more see good!
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of him that hath seen me shall see me no more; Thine eyes shall look for me, but I shall not be.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As the cloud dissolveth and wasteth away, So he that goeth down to the grave shall arise no more; (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
No more shall he return to his house, And his dwelling-place shall know him no more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a sea-monster, That thou settest a watch over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
When I say, My bed shall relieve me, My couch shall ease my complaint,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Then thou scarest me with dreams, And terrifiest me with visions;
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
So that my soul chooseth strangling, Yea, death, rather than these my bones.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I am wasting away; I shall not live alway: Let me alone, for my days are a vapor!
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is man, that thou shouldst make great account him, And fix thy mind upon him?—
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
That thou shouldst visit him every morning, And prove him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long ere thou wilt look away from me, And let me alone, till I have time to breathe?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
If I have sinned, what have I done to thee, O thou watcher of men! Why hast thou set me up as thy mark, So that I have become a burden to myself?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
And why dost thou not pardon my transgression, And take away mine iniquity? For soon shall I sleep in the dust; And, though thou seek me diligently, I shall not be.
