Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

“Is there not warfare to man on earth? And his days as the days of a hired worker?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

As a servant desires the shadow, And as a hired worker expects his wage,

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

So I have been caused to inherit months of vanity, And they numbered nights of misery to me.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

If I lay down, then I have said, When do I rise, And evening has been measured? And I have been full of tossings until dawn.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

My flesh has been clothed [with] worms, And a clod of dust, My skin has been shriveled and is loathsome,

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

My days swifter than a loom, And they are consumed without hope.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Remember that my life [is] a breath, My eye does not turn back to see good.

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

The eye of my beholder does not behold me. Your eyes [are] on me—and I am not.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

A cloud has been consumed, and it goes, So he who is going down to Sheol does not come up. (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

He does not turn to his house again, Nor does his place discern him again.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

Also I do not withhold my mouth—I speak in the distress of my spirit, I talk in the bitterness of my soul.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

Am I a sea [monster], or a dragon, That You set a watch over me?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

When I said, My bed comforts me, In my talking He takes away my couch.

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

And You have frightened me with dreams, And You terrify me from visions,

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

And my soul chooses strangling, Death rather than my bones.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

I have wasted away—I do not live for all time. Cease from me, for my days [are] vanity.

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

What [is] man that You magnify him? And that You set Your heart to him?

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

And inspect him in the mornings, [And] in the evenings try him?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

How long do You not look from me? You do not desist until I swallow my spittle.

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

I have sinned, what do I do to You, O watcher of man? Why have You set me for a mark to You, And I am for a burden to myself—and what?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

You do not take away my transgression, And [do not] cause my iniquity to pass away, Because now, I lie down in dust, And You have sought me—and I am not!”