Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Is there not a limited time of service to a mortal upon the earth? Are not his days also like the days of a hired laborer?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
As a servant eagerly longeth for the shadow, and as a hired laborer hopeth for his reward:
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So was I compelled to possess months of vanity, and nights of trouble were counted out unto me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
When I He down, I say, When shall I arise, and the night be gone? and I am wearied with tossings about till the dawn of day.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is covered with worms and clods of dust: my skin is burst open, and become loathsome.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days hasten away more swiftly than a weaver's shuttle, and they come to an end in the absence of hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Oh remember that nothing but a breath is my life; that my eye will not again see happiness;
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of him that seeth me now will not behold me again: [thou fixest] thy eyes upon me, and I am no more.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As the cloud vanisheth and passeth away: so will he that goeth down to the nether world not come up again. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
He will return no more to his house, and his place will not recognize him any more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Therefore will I also not restrain my mouth: I will speak in the anguish of my spirit: I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a monster, that thou settest a watch over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
For should I say, My bed shall comfort me, my couch shall help me bear my complaint:
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Then wouldst thou frighten me with dreams, and with visions wouldst thou terrify me;
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
So that my soul would choose strangling, death rather than these limbs of mine.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I loathe it; I cannot live for ever: let me alone; for my days are but nought.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is the mortal, that thou shouldst make him great? and that thou shouldst direct thy heart toward him?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
And that thou shouldst visit him every morning, probe him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long wilt thou not turn thy regard from me, nor let; me loose till I swallow down my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
If I have sinned, what [injury] can I cause unto thee, O thou Guardian of men? why hast thou set me as an object for thee to strike at, so that I am become a burden to myself?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
And why wilt thou not forgive my transgression, and let my iniquity pass away? for soon must I lie down in the dust; and thou wilt seek for me, but I shall be no more.
