Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Is not the life of man upon earth a state of trial? and his existence as that of a hireling by the day?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Or as a servant that fears his master, and one who has grasped a shadow? or as a hireling waiting for his pay?
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So have I also endured months of vanity, and nights of pain have been appointed me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Whenever I lie down, I say, When [will it be] day? and whenever I rise up, again [I say] when [will it be] evening? and I am full of pains from evening to morning.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
And my body is covered with loathsome worms; and I waste away, scraping off clods of dust from my eruption.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
And my life is lighter than a word, and has perished in vain hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Remember then that my life is breath, and mine eye shall not yet again see good.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of him that sees me shall not see me [again]: your eyes are upon me, and I am no more.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
[I am] as a cloud that is cleared away from the sky: for if a man go down to the grave, he shall not come up again: (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
and he shall surely not return to his own house, neither shall his place know him any more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Then neither will I refrain my mouth: I will speak being in distress; being in anguish I will disclose the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a serpent, that you have set a watch over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
I said that my bed should comfort me, and I would privately counsel with myself on my couch.
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
You scare me with dreams, and do terrify me with visions.
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
You will separate life from my spirit; and yet [keep] my bones from death.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
For I shall not live for ever, that I should patiently endure: depart from me, for my life [is] vain.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
For what is man, that you have magnified him? or that you give heed to him?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Will you visit him till the morning, and judge him till [the time of] rest?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long do you not let me alone, nor let me go, until I shall swallow down my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
If I have sinned, what shall I be able to do, O you that understand the mind of men? why have you made me as your accuser, and [why] am I a burden to you?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Why have you not forgotten my iniquity, and purged my sin? but now I shall depart to the earth; and in the morning I am no more.
