Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
The life of man upon earth is a warfare, and his days are like the days of a hireling.
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
As a servant longeth for the shade, as the hireling looketh for the end of his work;
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So I also have had empty months, and have numbered to myself wearisome nights.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
If I lie down to sleep, I shall say: When shall arise? and again I shall look for the evening, and shall be filled with sorrows even till darkness.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with rottenness and the filth of dust, my skin is withered and drawn together.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days have passed more swiftly than the web is cut by the weaver, and are consumed without any hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Remember that my life is but wind, and my eyes shall not return to see good things.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Nor shall the sight of man behold me: thy eyes are upon me, and I shall be no more.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As a cloud is consumed, and passeth away: so he that shall go down to hell shall not come up. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Nor shall he return my more into his house, neither shall his place know him any more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Wherefore I will not spare my month, I will speak in the affliction of my spirit: I will talk with the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a whale, that thou hast enclosed me in a prison?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
If I say: My bed shall comfort me, and I shall be relieved speaking with myself on my couch:
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Thou wilt frighten me with dreams and terrify me with visions.
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
So that my soul rather chooseth hanging, and my bones death.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I have done with hope, I shall now live no longer: spare me, for my days are nothing.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is a man that thou shouldst magnify him? or why dost thou set thy heart upon him?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Thou visitest him early in the morning, and thou provest him suddenly.
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long wilt thou not spare me, nor suffer me to swallow down my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
I have sinned: what shall I do to thee, O keeper of men? why hast thou set me opposite to thee, and I am become burdensome to myself?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Why dost thou not remove my sin, and why dost thou not take away my iniquity? Behold now I shall sleep in the dust: and if thou seek me in the morning, I shall not be.
