Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Hath not man a life of labour upon earth? and are not his days like the days of a hireling?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
As a bondman earnestly desireth the shadow, and a hireling expecteth his wages,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So am I made to possess months of vanity, and wearisome nights are appointed to me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
If I lie down, I say, When shall I rise up, and the darkness be gone? and I am full of tossings until the dawn.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin is broken, and suppurates.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days are swifter than a weaver's shuttle, and are spent without hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Remember thou that my life is wind; mine eye shall no more see good.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of him that hath seen me shall behold me no [more]: thine eyes are upon me, and I am not.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
The cloud consumeth and vanisheth away; so he that goeth down to Sheol shall not come up. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
He shall return no more to his house, neither shall his place know him again.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Therefore I will not restrain my mouth: I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a sea-monster, that thou settest a watch over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
When I say, My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaint;
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Then thou scarest me with dreams, and terrifiest me through visions;
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
So that my soul chooseth strangling, death, rather than my bones.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I loathe it; I shall not live always: let me alone, for my days are a breath.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is man, that thou makest much of him? and that thou settest thy heart upon him?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
And that thou visitest him every morning, triest him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long wilt thou not look away from me, nor let me alone till I swallow down my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Have I sinned, what do I unto thee, thou Observer of men? Why hast thou set me as an object of assault for thee, so that I am become a burden to myself?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
And why dost not thou forgive my transgression and take away mine iniquity? for now shall I lie down in the dust, and thou shalt seek me early, and I shall not be.
