Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
“Is not man consigned to labor on earth? Are not his days like those of a hired hand?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Like a slave he longs for shade; like a hireling he waits for his wages.
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So I am allotted months of futility, and nights of misery are appointed me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
When I lie down I think: ‘When will I get up?’ But the night drags on, and I toss and turn until dawn.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with worms and encrusted with dirt; my skin is cracked and festering.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days are swifter than a weaver’s shuttle; they come to an end without hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Remember that my life is but a breath. My eyes will never again see happiness.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye that beholds me will no longer see me. You will look for me, but I will be no more.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As a cloud vanishes and is gone, so he who goes down to Sheol does not come back up. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
He never returns to his house; his place remembers him no more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I the sea, or the monster of the deep, that You must keep me under guard?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
When I think my bed will comfort me and my couch will ease my complaint,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
then You frighten me with dreams and terrify me with visions,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
so that I would prefer strangling and death over my life in this body.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I loathe my life! I would not live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is man that You should exalt him, that You should set Your heart upon him,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
that You attend to him every morning, and test him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Will You never look away from me, or leave me alone to swallow my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
If I have sinned, what have I done to You, O watcher of mankind? Why have You made me Your target, so that I am a burden to You?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Why do You not pardon my transgression and take away my iniquity? For soon I will lie down in the dust; You will seek me, but I will be no more.”
