Iov 7

1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

Nije l' vojska život čovjekov na zemlji? Ne provodi l' dane poput najamnika?

2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

Kao što trudan rob za hladom žudi, poput nadničara štono plaću čeka,

3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

mjeseci jada tako me zapadoše i noći su mučne meni dosuđene.

4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

Liježuć' mislim svagda: 'Kada ću ustati?' A dižuć se: 'Kada večer dočekati!' I tako se kinjim sve dok se ne smrkne.

5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

PÓut moju crvi i blato odjenuše, koža na meni puca i raščinja se.

6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

Dani moji brže od čunka prođoše, promakoše hitro bez ikakve nade.

7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

Spomeni se: život moj je samo lahor i oči mi neće više vidjet' sreće!

8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

Prijateljsko oko neće me gledati; pogled svoj u mene upro si te sahnem.

9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

Kao što se oblak gubi i raspline, tko u Šeol siđe, više ne izlazi. (Sheol h7585)

10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

Domu svome natrag ne vraća se nikad, njegovo ga mjesto više ne poznaje.

11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

Ustima ja svojim stoga branit' neću, u tjeskobi duha govorit ću sada, u gorčini duše ja ću zajecati.

12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

Zar sam more ili neman morska, pa si stražu nada mnom stavio?

13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

Kažem li: 'Na logu ću se smirit', ležaj će mi olakšati muke',

14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

snovima me prestravljuješ tada, prepadaš me viđenjima mučnim.

15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

Kamo sreće da mi se zadavit'! Smrt mi je od patnja mojih draža.

16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

Ja ginem i vječno živjet neću; pusti me, tek dah su dani moji!

17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

Što je čovjek da ga toliko ti cijeniš, da je srcu tvojem tako prirastao

18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

i svakoga jutra da njega pohodiš i svakoga trena da ga iskušavaš?

19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

Kada ćeš svoj pogled skinuti sa mene i dati mi barem pljuvačku progutat'?

20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

Ako sam zgriješio, što učinih tebi, o ti koji pomno nadzireš čovjeka? Zašto si k'o metu mene ti uzeo, zbog čega sam tebi na teret postao?

21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.

Zar prijestupa moga ne možeš podnijeti i ne možeš prijeći preko krivnje moje? Jer, malo će proći i u prah ću leći, ti ćeš me tražiti, al' me biti neće.”