Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Земният живот на човека не е ли воюване? И дните му не са ли като дните на наемник?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Като на слуга, който желае сянка, И както на наемник, който очаква заплатата си,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Така на мене се даде за притежание месеци на разочарование, И нощи на печал ми се определиха.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Когато си лягам, казвам: Кога ще стана? Но нощта се протака; И непрестанно се тласкам насам натам до зори.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Снагата ми е облечена с червеи и пръстени буци; кожата ми се пука и тлее.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Дните ми са по-бързи от совалката на тъкача, И чезнат без надежда.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Помни, че животът ми е дъх; И че окото ми няма да са върне да види добро.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Окото на оногова, който ме гледа, няма да ме види вече; Твоите очи ще бъдат върху мене, а, ето, не ще ме има.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
Както облакът се разпръсва и изчезва, Така и слизащият в преизподнята няма да възлезе пак; (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Няма да се върне вече у дома си. И мястото му няма да го познае вече.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Затова аз няма да въздържа устата си; Ще говоря в утеснението на духа си; Ще плача в горестта на душата си.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Море ли съм аз, или морско чудовище, Та туряш над мене стража?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Когато си казвам: Леглото ми ще ме утеши, Постелката ми ще облекчи оплакването ми,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Тогава ме плашиш със сънища, И ме ужасяваш с видения;
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Така, че душата ми предпочита удушване И смърт, а не тия мои кости.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Додея ми се; не ща да живея вечно; Оттегли се от мене, защото дните ми са суета.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Що е човек, та да го възвеличаваш, И да си наумяваш за него,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
Да го посещаваш всяка заран, И да го изпитваш всяка минута?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
До кога не ще отвърнеш погледа Си от мене, И не ще ме оставиш ни колкото плюнката си да погълна?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Ако съм съгрешил, що правя с това на Тебе, о Наблюдателю на човеците? Защо си ме поставил за Своя прицел, Така щото станах тегоба на себе си?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
И защо не прощаваш престъплението ми, И не отнемеш беззаконието ми? Защото още сега ще спя в пръстта; И сутринта ще ме търсиш, а няма да ме има.
