Iov 6
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Eyüp şöyle yanıtladı:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
“Keşke üzüntüm tartılabilse, Acım teraziye konabilseydi!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
Denizlerin kumundan ağır gelirdi, Bu yüzden abuk sabuk konuştum.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
Çünkü Her Şeye Gücü Yeten'in okları içimde, Ruhum onların zehirini içiyor, Tanrı'nın dehşetleri karşıma dizildi.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
Otu olan yaban eşeği anırır mı, Yemi olan öküz böğürür mü?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Tatsız bir şey tuzsuz yenir mi, Yumurta akında tat bulunur mu?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
Böyle yiyeceklere dokunmak istemiyorum, Beni hasta ediyorlar.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
“Keşke dileğim yerine gelse, Tanrı özlediğimi bana verse!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Kerem edip beni ezse, Elini çabuk tutup yaşam bağımı kesse!
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Yine avunur, Amansız derdime karşın sevinirdim, Çünkü Kutsal Olan'ın sözlerini yadsımadım.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
Gücüm nedir ki, bekleyeyim? Sonum nedir ki, sabredeyim?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Taş kadar güçlü müyüm, Etim tunçtan mı?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
Çaresiz kalınca Kendimi kurtaracak gücüm mü olur?
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
“Kederli insana dost sevgisi gerekir, Her Şeye Gücü Yeten'den korkmaktan vazgeçse bile.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
Kardeşlerim kuru bir dere gibi beni aldattı; Hani gürül gürül akan dereler vardır,
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
Eriyen buzlarla taşan, Kar sularıyla beslenen,
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
Ama kurak mevsimde akmayan, Sıcakta yataklarında tükenen dereler... İşte öyle aldattılar beni.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
O dereler için kervanlar yolundan sapar, Çöle çıkıp yok olurlar. Tema'nın kervanları su arar, Saba'dan gelen yolcular umutla bakar.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
Ama oraya varınca umut bağladıkları için utanır, Hayal kırıklığına uğrarlar.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
Artık siz de bir hiç oldunuz, Dehşete kapılıp korkuyorsunuz.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
‘Benim için bir şey verin’ Ya da, ‘Rüşvet verip Beni düşmanın elinden kurtarın, Acımasızların elinden alın’ dedim mi?
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
“Bana öğretin, susayım, Yanlışımı gösterin.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
Doğru söz acıdır! Ama tartışmalarınız neyi kanıtlıyor?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Sözlerimi düzeltmek mi istiyorsunuz? Çaresizin sözlerini boş laf mı sayıyorsunuz?
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
Öksüzün üzerine kura çeker, Arkadaşınızın üzerine pazarlık ederdiniz.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
“Şimdi lütfedip bana bakın, Yüzünüze karşı yalan söyleyecek değilim ya.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Bırakın artık, haksızlık etmeyin, Bir daha düşünün, davamda haklıyım.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
Ağzımdan haksız bir söz çıkıyor mu, Damağım kötü niyeti ayırt edemiyor mu?
