< Iov 6 >
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Da tok Job til orde og sa:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
Gid min gremmelse blev veid, og min ulykke samtidig lagt på vekten!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
For nu er den tyngre enn havets sand; derfor var mine ord tankeløse.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
For den Allmektiges piler sitter i mig, og min ånd drikker deres gift; Guds redsler stiller sig op imot mig.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
Skriker vel et villesel midt i det grønne gress? Eller brøler en okse foran sitt fôr?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Hvem vil ete det som det ingen smak er i, uten salt? Eller er det smak i eggehvite?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
Det byr mig imot å røre ved det; det er for mig som utskjemt mat.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
Gid min bønn måtte bli hørt, og Gud vilde opfylle mitt håp!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Og måtte det behage Gud å knuse mig, å slippe løs sin hånd og avskjære min livstråd!
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Da hadde jeg ennu en trøst, og jeg skulde springe av glede midt i den skånselløse smerte; for jeg har ikke fornektet den Helliges ord.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
Hvad kraft har jeg, så jeg kunde holde ut, og hvad blir enden med mig, så jeg kunde være tålmodig?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Er da min kraft som stenens kraft? Eller er mitt kjøtt av kobber?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
Er jeg da ikke aldeles hjelpeløs? Er ikke all utsikt til frelse fratatt mig?
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
Den ulykkelige burde møte kjærlighet hos sin venn, selv om han opgir frykten for den Allmektige.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
Men mine brødre har sviktet som en bekk, som strømmer hvis vann skyller over,
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
som er grumset av is, og som det skjuler sig sne i;
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
men på den tid de treffes av solens glød, tørkes de ut; når det blir hett, svinner de bort.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
Karavaner som er på veien til dem, bøier av; de drar op i ørkenen og omkommer.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
Temas karavaner speidet efter dem, Sjebas reisefølger satte sitt håp til dem;
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
de blev til skamme, fordi de stolte på dem; de kom dit og blev skuffet.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
Således er I nu blitt til intet; I ser ulykken og blir redde.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
Har jeg vel bedt eder at I skulde gi mig noget eller bruke noget av eders gods til beste for mig,
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
at I skulde frelse mig av fiendens hånd og løskjøpe mig fra voldsmenn?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
Lær mig, så skal jeg tie, og vis mig hvori jeg har faret vill!
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
Hvor kraftige er ikke rettsindige ord! Men hvad gagn er det i en refselse fra eder?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Tenker I på å refse ord? Ord av en fortvilet mann hører jo vinden til.
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
Endog om en farløs kunde I kaste lodd og kjøpslå om eders venn.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
Men gjør nu så vel å se på mig! Skulde jeg vel ville lyve eder midt op i ansiktet?
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Vend om, la det ikke skje urett! Vend om, jeg har ennu rett i dette.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
Er det urett på min tunge, eller skulde min gane ikke merke hvad som er ondt?