Iov 6
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Job reprit la parole et dit:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
Ah! Si seulement on pesait mon chagrin, en mettant en même temps mon malheur dans la balance!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
Assurément, ils seraient plus lourds que le sable des mers; voilà pourquoi mes paroles sont pleines de trouble.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
C’Est que les flèches du Tout-Puissant m’ont transpercé, mon âme en a bu le venin. Les terreurs de Dieu sont rangées en bataille contre moi.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
Est-ce que l’âne sauvage se met à braire en présence de l’herbe? Le bœuf mugit-il devant sa pitance?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Peut-on manger un mets insipide sans y mettre du sel? Trouve-t-on quelque saveur au blanc de l’œuf?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
Mon âme refuse d’y goûter; c’est pour moi comme une répugnante nourriture.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
Ah! Qui me donnera que ma demande soit agréée et môn espoir réalisé par Dieu?
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Oui, que Dieu consente à me broyer, qu’il brandisse la main et me mette en pièces!
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Il me resterait du moins cette consolation qui me ferait sauter de joie au fort de souffrances sans rémission de n’avoir pas renié les paroles du Très-Haut.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
Quelle est donc ma force pour que je reste dans l’attente? Quelle doit être ma fin pour que je prenne patience?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Ma force est-elle la force des pierres? Ma chair est-elle d’airain?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
N’Est-il pas vrai que je suis privé de tout secours, et que tout espoir de salut m’est arraché?
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
A celui qui se consume de chagrin devrait aller la sympathie de ses amis, eût-il même renoncé à la crainte de Dieu.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
Mes amis, à moi, se montrent perfides comme un torrent, comme des cours d’eau pleins à déborder,
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
qui deviennent troubles par l’affluence des glaçons et grossissent par la fonte des neiges:
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
viennent les chaleurs, ils se réduisent à rien; quand le soleil brûle, ils s’évanouissent sur place.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
A cause d’eux, les caravanes se détournent de leur route, s’enfoncent dans le désert et y périssent.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
Les caravanes de Têma les cherchent du regard, les convois de Saba y mettent leur espoir.
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
Mais ils sont déçus dans leur confiance; arrivés sur les lieux, ils sont pleins de confusion.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
Certes, c’est là ce que vous êtes devenus pour votre ami: à la vue de ma ruine, vous avez eu peur.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
Vous ai-je donc dit: "Donnez-moi! Avec un peu de votre bien, gagnez quelqu’un en ma faveur;
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
et délivrez-moi de la main du persécuteur; du pouvoir des tyrans affranchissez-moi!"
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
Instruisez-moi, et je garderai le silence; expliquez-moi en quoi j’ai erré.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
Qu’elles sont pénétrantes les paroles de la vérité! Mais que prouvent vos arguments à vous?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Prétendez-vous critiquer des mots? Mais dans l’air se dissipent les discours d’un désespéré!
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
L’Orphelin lui-même, vous seriez capables de le prendre comme enjeu, comme vous trafiqueriez de votre ami.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
Maintenant donc, daignez vous tourner vers moi: je ne saurais vous mentir en face.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Oui, revenez de grâce, que l’injustice ne s’accomplisse pas; encore une fois, revenez, mon innocence sera manifeste.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
Y a-t-il quelque iniquité sur mes lèvres? Mon palais ne sait-il pas discerner ce qui est mal?
