Iov 6
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
But Job answered and said,
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
Oh that one would indeed weigh the wrath that is upon me, and take up my griefs in a balance together!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
And verily they would be heavier than the sand by the seashore: but, as it seems, my words are vain.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
For the arrows of the Lord are in my body, whose violence drinks up my blood: whenever I am going to speak, they pierce me.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
What then? will the wild ass bray for nothing, if he is not seeking food? or again, will the ox low at the manger, when he has a fodder?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Shall bread be eaten without salt? or again, is there taste in empty words?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
For my wrath can’t cease; for I perceive my food as the smell of a lion [to be] loathsome.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
For oh that he would grant [my desire], and my petition might come, and the Lord would grant my hope!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Let the Lord begin and wound me, but let him not utterly destroy me.
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Let the grave be my city, upon the walls of which I have leaped: I will not shrink from it; for I have not denied the holy words of my God.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
For what is my strength, that I continue? what is my time, that my soul endures?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Is my strength the strength of stones? or is my flesh of brass?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
Or have I not trusted in him? but help is [far] from me.
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
Mercy has rejected me; and the visitation of the Lord has disregarded me.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
My nearest relations have not regarded me; they have passed me by like a failing brook, or like a wave.
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
They who used to reverence me, now have come against me like snow or congealed ice.
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
When it has melted at the approach of heat, it is not known what it was.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
Thus I also have been deserted of all; and I am ruined, and become an outcast.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
Behold the ways of the Thaemanites, you that mark the paths of the Sabaeans.
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
They too that trust in cities and riches shall come to shame.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
But you also have come to me without pity; so that beholding my wound you are afraid.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
What? have I made any demand of you? or do I ask for strength from you,
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
to deliver me from enemies, or to rescue me from the hand of the mighty ones?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
Teach you me, and I will be silent: if in anything I have erred, tell me.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
But as it seems, the words of a true man are vain, because I do not ask strength of you.
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Neither will your reproof cause me to cease my words, for neither will I endure the sound of your speech.
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
Even because you attack the fatherless, and insult your friend.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
But now, having looked upon your countenances, I will not lie.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Sit down now, and let there not be unrighteousness; and unite again with the just.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
For there is no injustice in my tongue; and does not my throat meditate understanding?
