Iov 6
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Then Job answered and said,
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
Oh that my vexation were but weighed, And all my calamity laid in the balances!
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
For now it would be heavier than the sand of the seas: Therefore have my words been rash.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
For the arrows of the Almighty are within me, The poison whereof my spirit drinketh up: The terrors of God do set themselves in array against me.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
Doth the wild ass bray when he hath grass? Or loweth the ox over his fodder?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Can that which hath no savor be eaten without salt? Or is there any taste in the white of an egg?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
My soul refuseth to touch [them]; They are as loathsome food to me.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
Oh that I might have my request; And that God would grant [me] the thing that I long for!
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Even that it would please God to crush me; That he would let loose his hand, and cut me off!
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
And be it still my consolation, Yea, let me exult in pain that spareth not, That I have not denied the words of the Holy One.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
What is my strength, that I should wait? And what is mine end, that I should be patient?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Is my strength the strength of stones? Or is my flesh of brass?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
Is it not that I have no help in me, And that wisdom is driven quite from me?
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
To him that is ready to faint kindness [should be showed] from his friend; Even to him that forsaketh the fear of the Almighty.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
My brethren have dealt deceitfully as a brook, As the channel of brooks that pass away;
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
Which are black by reason of the ice, [And] wherein the snow hideth itself:
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
What time they wax warm, they vanish; When it is hot, they are consumed out of their place.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
The caravans [that travel] by the way of them turn aside; They go up into the waste, and perish.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
The caravans of Tema looked, The companies of Sheba waited for them.
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
They were put to shame because they had hoped; They came thither, and were confounded.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
For now ye are nothing; Ye see a terror, and are afraid.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
Did I say, Give unto me? Or, Offer a present for me of your substance?
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
Or, Deliver me from the adversary’s hand? Or, Redeem me from the hand of the oppressors?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
Teach me, and I will hold my peace; And cause me to understand wherein I have erred.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
How forcible are words of uprightness! But your reproof, what doth it reprove?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Do ye think to reprove words, Seeing that the speeches of one that is desperate are as wind?
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
Yea, ye would cast [lots] upon the fatherless, And make merchandise of your friend.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
Now therefore be pleased to look upon me; For surely I shall not lie to your face.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Return, I pray you, let there be no injustice; Yea, return again, my cause is righteous.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
Is there injustice on my tongue? Cannot my taste discern mischievous things?
