Iov 6
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Odpovídaje pak Job, řekl:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
Ó kdyby pilně zváženo bylo hořekování mé, a bída má na váze aby spolu vyzdvižena byla.
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
Jistě že by se nad písek mořský těžší ukázala, pročež mi se i slov nedostává.
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
Nebo střely Všemohoucího vězí ve mně, jejichž jed vysušil ducha mého, a hrůzy Boží bojují proti mně.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
Zdaliž řve divoký osel nad mladistvou travou? Řve-liž vůl nad picí svou?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Zdaliž jedí to, což neslaného jest, bez soli? Jest-liž chut v věci slzké?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
Ach, kterýchž se ostýchala dotknouti duše má, ty jsou již bolesti těla mého.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
Ó by se naplnila žádost má, a aby to, čehož očekávám, dal Bůh,
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Totiž, aby se líbilo Bohu setříti mne, vztáhnouti ruku svou, a zahladiti mne.
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Neboť mám ještě, čím bych se potěšoval, (ačkoli hořím bolestí, aniž mne Bůh co lituje), že jsem netajil řečí Nejsvětějšího.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
Nebo jaká jest síla má, abych potrvati mohl? Aneb jaký konec můj, abych prodlel života svého?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Zdali síla má jest síla kamenná? Zdali tělo mé ocelivé?
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
Zdaliž pak obrany mé není při mně? Aneb zdravý soud vzdálen jest ode mne,
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
Proti tomu, jehož lítostivost k bližnímu mizí, a kterýž bázeň Všemohoucího opustil?
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
Bratří moji zmýlili mne jako potok, pominuli jako prudcí potokové,
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
Kteříž kalní bývají od ledu, a v nichž se kryje sníh.
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
V čas horka vysychají; když sucho bývá, mizejí z místa svého.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
Sem i tam roztěkají se od toku svého obecného, v nic se obracejí a hynou.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
To vidouce houfové jdoucích z Tema, zástupové Sabejských, jenž naději měli v nich,
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
Zastyděli se, že v nich doufali; nebo přišedše až k nim, oklamáni jsou.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
Tak zajisté i vy byvše, ne jste; vidouce potření mé, děsíte se.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
Zdali jsem řekl: Přineste mi, aneb z zboží svého udělte darů pro mne?
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
Aneb: Vysvoboďte mne z ruky nepřítele, a z ruky násilníků vykupte mne?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
Poučte mne, a budu mlčeti, a v čem bych bloudil, poslužte mi k srozumění.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
Ó jak jsou pronikavé řeči upřímé! Ale co vzdělá obviňování vaše?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Zdali jen z slov mne viniti myslíte, a převívati řeči choulostivého?
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
Také i na sirotka se obořujete, anobrž jámu kopáte příteli svému.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
A protož nyní chtějtež popatřiti na mne, a suďte, klamám-liť před oblíčejem vaším.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Napravte se, prosím, nechť není nepravostí; napravte se, pravím, a tak poznáte, žeť jest spravedlnost v té řeči mé.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
A jest-li na jazyku mém nepravost, neměl-liž bych, čitedlen býti bíd?
