Iov 41

1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?

“Livyatan'ı çengelle çekebilir misin, Dilini halatla bağlayabilir misin?

2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?

Burnuna sazdan ip takabilir misin, Kancayla çenesini delebilir misin?

3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?

Yalvarıp yakarır mı sana, Tatlı tatlı konuşur mu?

4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?

Seninle antlaşma yapar mı, Onu ömür boyu köle edesin diye?

5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?

Kuşla oynar gibi onunla oynayabilir misin, Hizmetçilerin eğlensin diye ona tasma takabilir misin?

6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?

Balıkçılar onun üzerine pazarlık eder mi? Tüccarlar aralarında onu böler mi?

7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?

Derisini zıpkınlarla, Başını mızraklarla doldurabilir misin?

8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.

Elini üzerine koy da, çıkacak çıngarı gör, Bir daha yapmayacaksın bunu.

9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?

Onu yakalamak için umutlanma, Görünüşü bile insanın ödünü patlatır.

10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?

Onu uyandıracak kadar yürekli adam yoktur. Öyleyse benim karşımda kim durabilir?

11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.

Kim benden hesap vermemi isteyebilir? Göklerin altında ne varsa bana aittir.

12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.

“Onun kolları, bacakları, Zorlu gücü, güzel yapısı hakkında Konuşmadan edemeyeceğim.

13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?

Onun giysisinin önünü kim açabilir? Kim onun iki katlı zırhını delebilir?

14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.

Ağzının kapılarını açmaya kim yeltenebilir, Dehşet verici dişleri karşısında?

15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.

Sımsıkı kenetlenmiştir Sırtındaki sıra sıra pullar,

16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.

Öyle yakındır ki birbirine Aralarından hava bile geçmez.

17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.

Birbirlerine geçmişler, Yapışmış, ayrılmazlar.

18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.

Aksırması ışık saçar, Gözleri şafak gibi parıldar.

19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.

Ağzından alevler fışkırır, Kıvılcımlar saçılır.

20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.

Kaynayan kazandan, Yanan sazdan çıkan duman gibi Burnundan duman tüter.

21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.

Soluğu kömürleri tutuşturur, Alev çıkar ağzından.

22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.

Boynu güçlüdür, Dehşet önü sıra gider.

23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.

Etinin katmerleri birbirine yapışmış, Sertleşmiş üzerinde, kımıldamazlar.

24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.

Göğsü taş gibi serttir, Değirmenin alt taşı gibi sert.

25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.

Ayağa kalktı mı güçlüler dehşete düşer, Çıkardığı gürültüden ödleri patlar.

26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.

Üzerine gidildi mi ne kılıç işler, Ne mızrak, ne cirit, ne de kargı.

27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.

Demir saman gibi gelir ona, Tunç çürük odun gibi.

28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.

Oklar onu kaçırmaz, Anız gibi gelir ona sapan taşları.

29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.

Anız sayılır onun için topuzlar, Vınlayan palaya güler.

30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.

Keskin çömlek parçaları gibidir karnının altı, Düven gibi uzanır çamura.

31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.

Derin suları kaynayan kazan gibi fokurdatır, Denizi merhem çömleği gibi karıştırır.

32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.

Ardında parlak bir iz bırakır, İnsan enginin saçları ağarmış sanır.

33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.

Yeryüzünde bir eşi daha yoktur, Korkusuz bir yaratıktır.

34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.

Kendini büyük gören her varlığı aşağılar, Gururlu her varlığın kralı odur.”