Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
¿SACARÁS tú al leviathán con el anzuelo, ó con la cuerda que le echares en su lengua?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
¿Pondrás tú garfio en sus narices, y horadarás con espinas su quijada?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
¿Multiplicará él ruegos para contigo? ¿hablaráte él lisonjas?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
¿Hará concierto contigo para que lo tomes por siervo perpetuo?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
¿Jugarás tú con él como con pájaro, ó lo atarás para tus niñas?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
¿Harán de él banquete los compañeros? ¿partiránlo entre los mercaderes?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
¿Cortarás tú con cuchillo su cuero, ó con asta de pescadores su cabeza?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Pon tu mano sobre él; te acordarás de la batalla, y nunca más tornarás.
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
He aquí que la esperanza acerca de él será burlada: porque aun á su sola vista se desmayarán.
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Nadie hay tan osado que lo despierte: ¿quién pues podrá estar delante de mí?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
¿Quién me ha anticipado, para que yo restituya? [Todo lo que hay] debajo del cielo es mío.
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Yo no callaré sus miembros, ni lo de sus fuerzas y la gracia de su disposición.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
¿Quién descubrirá la delantera de su vestidura? ¿quién se llegará á él con freno doble?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
¿Quién abrirá las puertas de su rostro? Los órdenes de sus dientes espantan.
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
La gloria [de su vestido son] escudos fuertes, cerrados entre sí estrechamente.
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
El uno se junta con el otro, que viento no entra entre ellos.
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Pegado está el uno con el otro, están trabados entre sí, que no se pueden apartar.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Con sus estornudos encienden lumbre, y sus ojos son como los párpados del alba.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
De su boca salen hachas de fuego; centellas de fuego proceden.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
De sus narices sale humo, como de una olla ó caldero que hierve.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Su aliento enciende los carbones, y de su boca sale llama.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
En su cerviz mora la fortaleza, y espárcese el desaliento delante de él.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Las partes momias de su carne están apretadas: están en él firmes, y no se mueven.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Su corazón es firme como una piedra, y fuerte como la muela de abajo.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
De su grandeza tienen temor los fuertes, y á causa de su desfallecimiento hacen por purificarse.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Cuando alguno lo alcanzare, ni espada, ni lanza, ni dardo, ni coselete durará.
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
El hierro estima por pajas, y el acero por leño podrido.
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
Saeta no le hace huir; las piedras de honda se le tornan aristas.
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
Tiene toda arma por hojarascas, y del blandir de la pica se burla.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Por debajo [tiene] agudas conchas; Imprime [su] agudez en el suelo.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Hace hervir como una olla la profunda mar, y tórnala como una olla de ungüento.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
En pos de sí hace resplandecer la senda, que parece que la mar es cana.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
No hay sobre la tierra su semejante, hecho para nada temer.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Menosprecia toda cosa alta: es rey sobre todos los soberbios.
