Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
An extrahere poteris Leviathan hamo, et fune ligabis linguam ejus?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Numquid pones circulum in naribus ejus, aut armilla perforabis maxillam ejus?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
Numquid multiplicabit ad te preces, aut loquetur tibi mollia?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
Numquid feriet tecum pactum, et accipies eum servum sempiternum?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Numquid illudes ei quasi avi, aut ligabis eum ancillis tuis?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Concident eum amici? divident illum negotiatores?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Numquid implebis sagenas pelle ejus, et gurgustium piscium capite illius?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Pone super eum manum tuam: memento belli, nec ultra addas loqui.
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Ecce spes ejus frustrabitur eum, et videntibus cunctis præcipitabitur.]
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
[Non quasi crudelis suscitabo eum: quis enim resistere potest vultui meo?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Quis ante dedit mihi, ut reddam ei? omnia quæ sub cælo sunt, mea sunt.
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Non parcam ei, et verbis potentibus, et ad deprecandum compositis.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Quis revelabit faciem indumenti ejus? et in medium oris ejus quis intrabit?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Portas vultus ejus quis aperiet? per gyrum dentium ejus formido.
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Corpus illius quasi scuta fusilia, compactum squamis se prementibus.
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
Una uni conjungitur, et ne spiraculum quidem incedit per eas.
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Una alteri adhærebit, et tenentes se nequaquam separabuntur.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Sternutatio ejus splendor ignis, et oculi ejus ut palpebræ diluculi.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
De ore ejus lampades procedunt, sicut tædæ ignis accensæ.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
De naribus ejus procedit fumus, sicut ollæ succensæ atque ferventis.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Halitus ejus prunas ardere facit, et flamma de ore ejus egreditur.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
In collo ejus morabitur fortitudo, et faciem ejus præcedit egestas.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Membra carnium ejus cohærentia sibi: mittet contra eum fulmina, et ad locum alium non ferentur.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Cor ejus indurabitur tamquam lapis, et stringetur quasi malleatoris incus.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Cum sublatus fuerit, timebunt angeli, et territi purgabuntur.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Cum apprehenderit eum gladius, subsistere non poterit, neque hasta, neque thorax:
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
reputabit enim quasi paleas ferrum, et quasi lignum putridum æs.
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
Non fugabit eum vir sagittarius: in stipulam versi sunt ei lapides fundæ.
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
Quasi stipulam æstimabit malleum, et deridebit vibrantem hastam.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Sub ipso erunt radii solis, et sternet sibi aurum quasi lutum.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Fervescere faciet quasi ollam profundum mare, et ponet quasi cum unguenta bulliunt.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Post eum lucebit semita: æstimabit abyssum quasi senescentem.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
Non est super terram potestas quæ comparetur ei, qui factus est ut nullum timeret.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Omne sublime videt: ipse est rex super universos filios superbiæ.]
