Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
Kihúzhatod-é a leviáthánt horoggal, leszoríthatod-é a nyelvét kötéllel?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Húzhatsz-é gúzst az orrába, az állát szigonynyal átfurhatod-é?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
Vajjon járul-é elődbe sok könyörgéssel, avagy szól-é hozzád sima beszédekkel?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
Vajjon frigyet köt-é veled, hogy fogadd őt örökös szolgádul?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Játszhatol-é vele, miként egy madárral; gyermekeid kedvéért megkötözheted-é?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Alkudozhatnak-é felette a társak, vagy a kalmárok közt feloszthatják-é azt?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Tele rakhatod-é nyársakkal a bőrét, avagy szigonynyal a fejét?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Vesd rá a kezedet, de megemlékezzél, hogy a harczot nem ismételed.
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Ímé, az ő reménykedése csalárd; puszta látása is halálra ijeszt!
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Nincs oly merész, a ki őt felverje. Ki hát az, a ki velem szállna szembe?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Ki adott nékem elébb, hogy azt visszafizessem? A mi az ég alatt van, mind enyém!
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Nem hallgathatom el testének részeit, erejének mivoltát, alkotásának szépségét.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Ki takarhatja fel ruhája felszínét; két sor foga közé kicsoda hatol be?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Ki nyitotta fel orczájának ajtait? Fogainak sorai körül rémület lakik!
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Büszkesége a csatornás pajzsok, összetartva mintegy szorító pecséttel.
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
Egyik szorosan a másikhoz lapul, hogy közéje levegő se megy.
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Egyik a másikhoz tapad, egymást tartják, egymástól elszakadhatatlanok.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Tüsszentése fényt sugároz ki, és szemei, mint a hajnal szempillái.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
A szájából szövétnekek jőnek ki, és tüzes szikrák omlanak ki.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
Orrlyukaiból gőz lövel elő, mint a forró fazékból és üstből.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Lehellete meggyujtja a holt szenet, és a szájából láng lövel elő.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
Nyakszirtjén az erő tanyáz, előtte félelem ugrándozik.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Testének részei egymáshoz tapadtak; kemény önmagában és nem izeg-mozog.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Szíve kemény, mint a kő, oly kemény, mint az alsó malomkő.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Hogyha felkél, hősök is remegnek; ijedtökben veszteg állnak.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Ha éri is a fegyver, nem áll meg benne, legyen bár dárda, kopja vagy kelevéz.
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
Annyiba veszi a vasat, mint a pozdorját, az aczélt, mint a korhadt fát.
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
A nyíl vesszője el nem űzi őt, a parittyakövek pozdorjává változnak rajta.
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
Pozdorjának tartja a buzogányütést is, és kineveti a bárd suhogását.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Alatta éles cserepek vannak; mint szeges borona hentereg az iszap felett.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Felkavarja a mély vizet, mint a fazekat, a tengert olyanná teszi, mint a festékedény.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Maga után világos ösvényt hagy, azt hinné valaki, a tenger megőszült.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
Nincs e földön hozzá hasonló, a mely úgy teremtetett, hogy ne rettegjen.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Lenéz minden nagy állatot, ő a király minden ragadozó felett.
