Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
Kihúzod-e a leviátánt horoggal, s kötéllel lenyomod-e nyelvét?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Teszel-e kákagúzst orrába és kampóval átlyukaszthatod-e állkapcsát?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
Fog-e könyörögni neked, avagy szelíden beszél-e hozzád?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
Köt-e veled szövetséget, veheted-e örökre szolgául?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Játszhatsz-e vele mint madárral, s megkötöd-e leányzóid számára?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Alkudnak-e rajta kalmártársak, szétosztják-e kereskedők közt?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Megrakod-e tüskékkel a bőrét és halászszigonnyal fejét?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Vesd rá kezedet, gondolj harczra – nem teheted többé.
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Lám, az ember várakozása megcsalatkozott, hisz már láttára is leterül.
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Nincs vakmerő, ki felingerelné: ki az tehát, ki én elémbe áll?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Ki előzött meg valamivel, hogy fizessek? Mi az egész ég alatt van, enyém az.
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Nem hallgathatom el tagjait, sem hatalmának mivoltát, sem testalkatának kellemét.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Ki takarta fel ruhájának felszínét, páros fogsora közé ki hatol be?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Arczának ajtait ki nyitotta fel, fogai körül rettenet!
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Büszkeség pajzsainak csatornái, szoros pecséttel lezárva;
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
egyik éri a másikat, s levegő sem jut közéjök;
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
egyik tapad a másikhoz, összefogódznak s nem válnak szét.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Tüsszentése fényt sugároztat és szemei olyanok mint a hajnal szempillái.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
Szájából fáklyák csapnak ki, tüzes sziporkák szökkennek el.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
Orrlyukaiból füst megy ki, mint forró üstből kákatörzsön.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Lehelete parazsat lobbant föl, és láng megy ki szájából.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
Nyakán erő tanyázik, előtte szökik a csüggedés.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Húsának lafantyúi feszesek, szilárdak rajta, nem fityegnek.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Szíve szilárd mint a kő és szilárd mint az alsó malomkő.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Emelkedésétől hatalmasak félnek, megtöretésétől megzavarodnak.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Ha ki karddal éri, ez nem áll meg benne, sem dárda, kopja s nyílvas.
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
Szalmának tekinti a vasat, korhadt fának az érczet;
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
meg nem szalasztja az íjj fia, tarlóvá változnak át rajta parittyakövek.
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
Tarlónak tekinti a buzogányt, s nevet a lándzsának süvítésén.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Alul rajta kiélezett cserepek, cséplőszánt terít az iszapra.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Felforralja, mint a fazekat, a mélységet, olyanná teszi a tengert, mint keverő üstöt.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Mögötte világít egy ösvény, őszhajnak lehet gondolni az árt.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
Nincs földön párja neki, mely alkotva van rettenthetetlennek.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Minden magast lenéz, király ő mind a büszke vadak fölött.
