Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
Tireras-tu Léviathan avec un hameçon, et lui serreras-tu la langue avec une corde?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Lui passeras-tu un jonc dans les narines, et lui perceras-tu la mâchoire avec un anneau?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
T’adressera-t-il d’ardentes prières, te dira-t-il de douces paroles?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
Fera-t-il une alliance avec toi, le prendras-tu toujours à ton service?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Joueras-tu avec lui comme avec un passereau, l’attacheras-tu pour amuser tes filles?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Les pêcheurs associés en font-ils le commerce, le partagent-ils entre les marchands?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Cribleras-tu sa peau de dards, perceras-tu sa tête du harpon?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Essaie de mettre la main sur lui: souviens-toi du combat, et tu n’y reviendras plus.
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Voici que le chasseur est trompé dans son attente; la vue du monstre suffit à le terrasser.
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Nul n’est assez hardi pour provoquer Léviathan: qui donc oserait me résister en face?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Qui m’a obligé, pour que j’aie à lui rendre? Tout ce qui est sous le ciel est à moi.
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Je ne veux pas taire ses membres, sa force, l’harmonie de sa structure.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Qui jamais a soulevé le bord de sa cuirasse? Qui a franchi la double ligne de son râtelier?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Qui a ouvert les portes de sa gueule? Autour de ses dents habite la terreur.
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Superbes sont les lignes de ses écailles, comme des sceaux étroitement serrés.
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
Chacune touche sa voisine; un souffle ne passerait pas entre elles.
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Elles adhèrent l’une à l’autre, elles sont jointes et ne sauraient se séparer.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Ses éternuements font jaillir la lumière, ses yeux sont comme les paupières de l’aurore.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
Des flammes jaillissent de sa gueule, il s’en échappe des étincelles de feu.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
Une fumée sort de ses narines, comme d’une chaudière ardente et bouillante.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Son souffle allume les charbons, de sa bouche s’élance la flamme.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
Dans son cou réside la force, devant lui bondit l’épouvante.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Les muscles de sa chair tiennent ensemble; fondus sur lui, inébranlables.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Son cœur est dur comme la pierre, dur comme la meule inférieure.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Quand il se lève, les plus braves ont peur, l’épouvante les fait défaillir.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Qu’on l’attaque avec l’épée, l’épée ne résiste pas, ni la lance, ni le javelot, ni la flèche.
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
Il tient le fer pour de la paille, l’airain comme un bois vermoulu.
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
La fille de l’arc ne le fait pas fuir, les pierres de la fronde sont pour lui un fétu;
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
la massue, un brin de chaume; il se rit du fracas des piques.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Sous son ventre sont des tessons aigus: on dirait une herse qu’il étend sur le limon.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Il fait bouillonner l’abîme comme une chaudière, il fait de la mer un vase de parfums.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Il laisse après lui un sillage de lumière, on dirait que l’abîme a des cheveux blancs.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
Il n’a pas son égal sur la terre, il a été créé pour ne rien craindre.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Il regarde en face tout ce qui est élevé, il est le roi des plus fiers animaux.
