Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
Vytáhneš-liž velryba udicí, aneb provazem pohříženým až k jazyku jeho?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Zdali dáš kroužek na chřípě jeho, aneb hákem probodneš čelist jeho?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
Zdaž se obrátí k tobě s prosbami, aneb mluviti bude tobě lahodně?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
Učiní-liž smlouvu s tebou? Přijmeš-liž jej za služebníka věčného?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Zdaž budeš s ním hráti jako s ptáčkem, aneb přivážeš jej dětem svým?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Přistrojí-liž sobě hody z něho společníci, a rozdělí-liž jej mezi kupce?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Zdaž naplníš háky kůži jeho, a vidlicemi rybářskými hlavu jeho?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Vztáhni jen na něj ruku svou, a neučiníš zmínky o boji.
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Aj, naděje o polapení jeho mylná jest. Zdaž i k spatření jeho člověk nebývá poražen?
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Není žádného tak smělého, kdo by jej zbudil, kdož tedy postaví se přede mnou?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Kdo mne čím předšel, abych se jemu odplacel? Cožkoli jest pode vším nebem, mé jest.
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Nebudu mlčeti o údech jeho, a o síle výborného sformování jeho.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Kdo odkryl svrchek oděvu jeho? S dvojitými udidly svými kdo k němu přistoupí?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Vrata úst jeho kdo otevře? Okolo zubů jeho jest hrůza.
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Šupiny jeho pevné jako štítové sevřené velmi tuze.
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
Jedna druhé tak blízko jest, že ani vítr nevchází mezi ně.
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Jedna druhé se přídrží, a nedělí se.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Od kýchání jeho zažžehá se světlo, a oči jeho jsou jako záře svitání.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
Z úst jeho jako pochodně vycházejí, a jiskry ohnivé vyskakují.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
Z chřípí jeho vychází dým, jako z kotla vroucího aneb hrnce.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Dýchání jeho uhlí rozpaluje, a plamen z úst jeho vychází.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
V šíji jeho přebývá síla, a před ním utíká žalost.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Kusové masa jeho drží se spolu; celistvé jest v něm, aniž se rozdrobuje.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Srdce jeho tuhé jest jako kámen, tak tuhé, jako úlomek zpodního žernovu.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Vyskýtání jeho bojí se nejsilnější, až se strachem i vyčišťují.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Meč stihající jej neostojí, ani kopí, šíp neb i pancíř.
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
Pokládá železo za plevy, ocel za dřevo shnilé.
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
Nezahání ho střela, v stéblo obrací se jemu kamení prakové.
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
Za stéblo počítá střelbu, a posmívá se šermování kopím.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Pod ním ostré střepiny, stele sobě na věci špičaté jako na blátě.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Působí, aby vřelo v hlubině jako v kotle, a kormoutilo se moře jako v moždíři.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Za sebou patrnou činí stezku, až sezdá, že propast má šediny.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
Žádného není na zemi jemu podobného, aby tak učiněn byl bez strachu.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
Cokoli vysokého jest, za nic pokládá, jest králem nade všemi šelmami.
