Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Y respondió Elifaz el Temanita, y dijo:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Si probaremos a hablarte, serte ha molesto: ¿mas quién podrá detener las palabras?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
He aquí, tú enseñabas a muchos, y las manos flacas corroborabas.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Al que vacilaba, enderezaban tus palabras: y las rodillas de los que arrodillaban, esforzabas.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Mas ahora que a ti te ha venido esto, te es molesto: y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
¿Es este tu temor, tu confianza, tu esperanza, y la perfección de tus caminos?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Acuérdate ahora, ¿quién haya sido inocente, que se perdiese? ¿y en dónde los rectos han sido cortados?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Como yo he visto, que los que aran iniquidad, y siembran injuria, la siegan.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Perecen por el aliento de Dios, y por el espíritu de su furor son consumidos.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
El bramido del león, y la voz del león, y los dientes de los leoncillos son arrancados.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
El león viejo perece por falta de presa, y los hijos del león son esparcidos.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
El negocio también me era a mí oculto: mas mi oído ha entendido algo de ello.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
En imaginaciones de visiones nocturnas, cuando el sueño cae sobre los hombres,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Un espanto, y un temblor me sobrevino, que espantó todos mis huesos.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Y un espíritu pasó por delante de mí, que el pelo de mi carne se erizó.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Paróse una fantasma delante de mis ojos, cuyo rostro yo no conocí; y callando, oí que decía:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
¿Si será el hombre más justo que Dios? ¿Si será el varón más limpio que el que le hizo?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
He aquí que en sus siervos no confía; y en sus ángeles puso locura:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
¿Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, cuyo fundamento está en el polvo, y que serán quebrantados de la polilla?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
De la mañana a la tarde son quebrantados, y se pierden para siempre, sin que haya quien lo eche de ver.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
¿Su hermosura no se pierde con ellos mismos? muérense y no lo saben.
