Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Entonces Elifaz, el temanita, respondió,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“Si alguien se aventura a hablar contigo, ¿te apenarás? Pero, ¿quién puede abstenerse de hablar?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
He aquí que has instruido a muchos, has fortalecido las manos débiles.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Tus palabras han sostenido al que estaba cayendo, has hecho firmes las rodillas débiles.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Pero ahora ha llegado a ti, y te desmayas. Te toca, y te sientes perturbado.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
¿No es tu piedad tu confianza? ¿No es la integridad de tus caminos tu esperanza?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
“¿Recuerdas, ahora, a quien pereció siendo inocente? ¿O dónde se cortó el montante?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Según lo que he visto, los que aran la iniquidad y sembrar problemas, cosechar lo mismo.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Por el soplo de Dios perecen. Por la explosión de su ira son consumidos.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
El rugido del león, y la voz del león feroz, los dientes de los jóvenes leones, están rotos.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
El viejo león perece por falta de presa. Los cachorros de la leona están dispersos por el mundo.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
“Ahora bien, una cosa me fue traída en secreto. Mi oído recibió un susurro de ella.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
En los pensamientos de las visiones de la noche, cuando el sueño profundo cae sobre los hombres,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
me invadió el miedo y el temblor, que hizo temblar todos mis huesos.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Entonces un espíritu pasó ante mi rostro. El vello de mi carne se erizó.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Se quedó quieto, pero no pude discernir su aspecto. Una forma estaba ante mis ojos. Silencio, luego escuché una voz que decía,
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
“¿Será el hombre mortal más justo que Dios? ¿Puede un hombre ser más puro que su Creador?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
He aquí que no se fía de sus siervos. Acusa a sus ángeles de error.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Cuánto más los que habitan en casas de barro, cuyos cimientos están en el polvo, ¡que son aplastados ante la polilla!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Entre la mañana y la noche son destruidos. Perecen para siempre sin tener en cuenta nada.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
¿No está la cuerda de su tienda arrancada dentro de ellos? Mueren, y eso sin sabiduría”.
