Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Entonces Elifaz temanita tomó la palabra y dijo:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“¿Te molestará por ventura si osamos hablarte? Mas ¿quién puede contener las palabras?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Mira, tú has enseñado a muchos, y a las manos débiles dabas fuerza.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Tus palabras sostenían a los que tropezaban, fortalecías las rodillas que vacilaban.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Y ahora que a ti te ha llegado el turno, estás abatido; si Él te toca a ti, quedas turbado.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
¿No existe ya tu temor (a Dios), tu confianza, ni esperanza, y la rectitud de tu vida?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Recuerda bien si pereció jamás inocente alguno, ¿y dónde han sido exterminados los justos?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Por lo que siempre he visto, los que aran la iniquidad y siembran el mal, eso mismo cosechan,
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Perecen al soplo de Dios, los consume el aliento de su ira.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
El bramido del león, la voz del rugiente, y los dientes del leoncillo se quiebran.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Perece el león por falta de presa, y los cachorros de la leona andan dispersos.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
En el silencio me llegó una palabra, mi oído solo percibió un murmullo.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Agitado por visiones nocturnas, cuando en profundo sueño caen los hombres,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
se apoderó de mí un susto y espanto que estremeció todos mis huesos.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Pasó por delante de mí un espíritu que erizó los pelos de mi cuerpo.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Se detuvo, pero no pude conocer su rostro; estaba cual espectro ante mis ojos; y en el silencio oí una voz (que decía):
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
«¿Acaso el hombre es más justo que Dios? ¿el mortal más puro que su Hacedor?»
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Si Él ni de sus mismos ministros se fía, y aun en sus ángeles descubre faltas,
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
¿cuánto más en los que habitan en casas de barro, cuyos fundamentos son de polvo y serán roídos (como) por la polilla?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
De la noche a la mañana son exterminados, perecen para siempre sin que nadie repare en ello.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Se les corta el hilo de su (vida); mueren sin sabiduría.
