Iov 4

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

Potem je Elifáz Temánec odgovoril in rekel:

2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

» Če se poskušamo posvetovati s teboj, ali boš užaloščen? Toda kdo se lahko vzdrži pred govorjenjem?

3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

Glej, mnoge si poučeval in okrepil si šibke roke.

4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

Tvoje besede so podpirale tistega, ki je padal in krepil si slabotna kolena.

5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

Toda sedaj je to prišlo nadte in ti slabiš; dotika se te in si zaskrbljen.

6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

Mar ni to tvoj strah, tvoje zaupanje, tvoje upanje in poštenost tvojih poti?

7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

Spomni se, prosim te, kdo se je kdajkoli pogubil, pa je bil nedolžen? Ali kje so bili pravični odsekani?

8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

Celo kakor sem jaz videl, tisti, ki orjejo krivičnost in sejejo zlobnost, isto [tudi] požanjejo.

9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

Z Božjim udarcem umrejo in z dihom njegovih nosnic so použiti.

10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

Rjovenje leva, glas krutega leva in zobje mladih levov so zlomljeni.

11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

Star lev gine zaradi pomanjkanja plena, mladiči arogantnega leva pa so razkropljeni naokoli.

12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

Torej stvar je bila na skrivnem privedena k meni in moje uho je nekaj tega sprejelo.

13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

V mislih od nočnih videnj, ko na človeka pade globoko spanje,

14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

je strah prišel nadme in trepetanje, kar je vsem mojim kostem povzročilo, da so se tresle.

15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

Potem je duh zdrsnil mimo mojega obraza, dlake mojega mesa so se naježile.

16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

Ta je mirno stal, toda nisem mogel razločiti njegove oblike. Podoba je bila pred mojimi očmi, tam je bila tišina in zaslišal sem glas, rekoč:

17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

›Ali bo smrten človek pravičnejši kakor Bog? Ali bo človek čistejši kakor njegov stvarnik?

18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

Glej, nobenega zaupanja ne polaga v svoje služabnike in njegovi angeli so zadolženi z neumnostjo.

19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

Kako veliko manj v tiste, ki prebivajo v ilnatih hišah, katerih temelj je prah, ki so zdrobljene pred moljem?

20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

Uničeni so od jutra do večera, pogubljajo se na veke, ne da bi se kdorkoli oziral na to.

21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.

Mar ni njihova odličnost, ki je v njih, odšla proč? Umirajo, celo brez modrosti.‹«