Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Então respondeu Eliphaz o temanita, e disse:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Se intentarmos fallar-te, enfadar-te-has? mas quem poderia conter as palavras?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Eis que ensinaste a muitos, e esforçaste as mãos fracas.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
As tuas palavras levantaram os que tropeçavam e os joelhos desfallecentes fortificaste.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Mas agora a ti te vem, e te enfadas: e, tocando-te a ti, te perturbas.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Porventura não era o teu temor de Deus a tua confiança, e a tua esperança a sinceridade dos teus caminhos?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Lembra-te agora qual é o innocente que jamais perecesse? e onde foram os sinceros destruidos?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Como eu tenho visto, os que lavram iniquidade, e semeam trabalho segam o mesmo.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Com o bafo de Deus perecem; e com o assopro da sua ira se consomem.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
O bramido do leão, e a voz do leão feroz, e os dentes dos leõezinhos se quebrantam.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Perece o leão velho, porque não ha preza; e os filhos da leoa andam esparzidos.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Uma palavra se me disse em segredo; e os meus ouvidos perceberam um sussurro d'ella.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Entre imaginações de visões da noite, quando cae sobre os homens o somno profundo;
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Sobreveiu-me o espanto e o tremor, e todos os meus ossos estremeceram.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Então um espirito passou por diante de mim; fez-me arrepiar os cabellos da minha carne;
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Parou elle, porém não conheci a sua feição; um vulto estava diante dos meus olhos: e, calando-me, ouvi uma voz que dizia:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Seria porventura o homem mais justo do que Deus? seria porventura o varão mais puro do que o seu Creador?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Eis-que nos seus servos não confiaria, e aos seus anjos imputaria loucura:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Quanto menos n'aquelles que habitam em casas de lodo, cujo fundamento está no pó, e são machucados como a traça!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Desde a manhã até á tarde são despedaçados: e eternamente perecem sem que d'isso se faça caso.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Porventura se não passa com elles a sua excellencia? morrem, porém sem sabedoria.
