Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Respondens autem Eliphaz Themanites, dixit:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Si cœperimus loqui tibi, forsitan moleste accipies, sed conceptum sermonem tenere quis poterit?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Ecce docuisti multos, et manus lassas roborasti:
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Vacillantes confirmaverunt sermones tui, et genua trementia confortasti:
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Nunc autem venit super te plaga, et defecisti: tetigit te, et conturbatus es.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Ubi est timor tuus, fortitudo tua, patientia tua, et perfectio viarum tuarum?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Recordare obsecro te, quis umquam innocens periit? aut quando recti deleti sunt?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Quin potius vidi eos, qui operantur iniquitatem, et seminant dolores, et metunt eos,
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Flante Deo perisse, et spiritu iræ eius esse consumptos:
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Rugitus leonis, et vox leænæ, et dentes catulorum leonum contriti sunt.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Tigris periit, eo quod non haberet prædam, et catuli leonis dissipati sunt.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Porro ad me dictum est verbum absconditum, et quasi furtive suscepit auris mea venas susurri eius.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In horrore visionis nocturnæ, quando solet sopor occupare homines,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Pavor tenuit me, et tremor, et omnia ossa mea perterrita sunt:
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Et cum spiritus me præsente transiret, inhorruerunt pili carnis meæ.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Stetit quidam, cuius non agnoscebam vultum, imago coram oculis meis, et vocem quasi auræ lenis audivi.
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Numquid homo, Dei comparatione iustificabitur, aut Factore suo purior erit vir?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Ecce qui serviunt ei, non sunt stabiles, et in angelis suis reperit pravitatem:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Quanto magis hi qui habitant domos luteas, qui terrenum habent fundamentum, consumentur velut a tinea?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
De mane usque ad vesperam succidentur: et quia nullus intelligit, in æternum peribunt.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Qui autem reliqui fuerint, auferentur ex eis: morientur, et non in sapientia.
