Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Elifaz il Temanita prese la parola e disse:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Se si tenta di parlarti, ti sarà forse gravoso? Ma chi può trattenere il discorso?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Ecco, tu hai istruito molti e a mani fiacche hai ridato vigore;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
le tue parole hanno sorretto chi vacillava e le ginocchia che si piegavano hai rafforzato.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Ma ora questo accade a te e ti abbatti; capita a te e ne sei sconvolto.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
La tua pietà non era forse la tua fiducia e la tua condotta integra, la tua speranza?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Ricordalo: quale innocente è mai perito e quando mai furon distrutti gli uomini retti?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Per quanto io ho visto, chi coltiva iniquità, chi semina affanni, li raccoglie.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
A un soffio di Dio periscono e dallo sfogo della sua ira sono annientati.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Il ruggito del leone e l'urlo del leopardo e i denti dei leoncelli sono frantumati.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Il leone è perito per mancanza di preda e i figli della leonessa sono stati dispersi.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
A me fu recata, furtiva, una parola e il mio orecchio ne percepì il lieve sussurro.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Nei fantasmi, tra visioni notturne, quando grava sugli uomini il sonno,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
terrore mi prese e spavento e tutte le ossa mi fece tremare;
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
un vento mi passò sulla faccia, e il pelo si drizzò sulla mia carne...
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Stava là ritto uno, di cui non riconobbi l'aspetto, un fantasma stava davanti ai miei occhi... Un sussurro..., e una voce mi si fece sentire:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
«Può il mortale essere giusto davanti a Dio o innocente l'uomo davanti al suo creatore?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Ecco, dei suoi servi egli non si fida e ai suoi angeli imputa difetti;
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
quanto più a chi abita case di fango, che nella polvere hanno il loro fondamento! Come tarlo sono schiacciati,
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
annientati fra il mattino e la sera: senza che nessuno ci badi, periscono per sempre.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
La funicella della loro tenda non viene forse strappata? Muoiono senza saggezza!».
