Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Sai Elifaz mutumin Teman ya amsa,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“In wani ya yi maka magana, za ka ji haushi? Amma wa zai iya yin shiru?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Ka tuna yadda ka yi wa mutane da yawa magana, yadda ka ƙarfafa hannuwa marasa ƙarfi.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Maganarka ta ƙarfafa waɗanda suka yi tuntuɓe; ka ƙarfafa gwiwoyin da suka rasa ƙarfinsu.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Amma yanzu wahala ta zo maka, sai ka karaya; wahala ta sa ka rikice.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Ashe bai kamata ka dogara ga Allahnka ba, amincinka kuma yă zama begenka?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
“Ka duba ka gani yanzu. Wane marar laifi ne ya taɓa hallaka? Ko an taɓa hallaka masu adalci?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Na kula cewa waɗanda suke huɗa gonar mugunta, da waɗanda suke shuka mugunta, su ne suke girbe mugunta.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
A sa’a ɗaya Allah yake hallaka su, cikin fushinsa yakan hallaka su.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Zakoki suna ruri suna gurnani; duk da haka an karya haƙoran manyan zakoki.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Zakoki suna mutuwa domin ba dabbar da za su kashe su ci,’ya’yan zakanya kuma sun watse.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
“Asirce aka gaya mini maganan nan, da ƙyar kunnuwana suka iya ji.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Cikin mafarki da tsakar dare, lokacin kowa yana zurfin barci, na sami saƙon nan.
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Tsoro da fargaba suka kama ni har duk ƙasusuwan jikina suka yi ta rawa.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Wani iska ya taɓa mini fuska, sai tsigar jikina ta tashi.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Ya tsaya cik, amma ban iya sani ko mene ne ba. Wani abu ya tsaya a gabana, na kuma ji murya.
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
‘Ko zai yiwu mutum yă fi Allah adalci, ko kuma mutum yă fi wanda ya halicce shi tsarki?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
In Allah bai yarda da bayinsa ba, in ya sami mala’ikunsa da laifi,
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
to, su wane ne mutane masu zama a gidan da aka yi da laka, waɗanda da ƙura aka yi harsashensu, waɗanda za a iya murƙushe su kamar asu!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Tsakanin safe da yamma mai yiwuwa ne ragargaza su; farat ɗaya, su mutu har abada.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Ba a tuge igiyar tentinsu, don su mutu ba tare da hikima ba?’
