Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Da hob Eliphas, der Temaniter, an und sprach:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Vielleicht verdrießt es dich, wenn man versucht, ein Wort mit dir zu reden; wer hält aber die Rede zurück?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Siehe, du hast viele zurechtgewiesen und müde Hände gestärkt.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Deine Reden haben Strauchelnde aufgerichtet, und wankende Knie hast du gekräftigt.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Da es nun an dich kommt, erliegst du, und weil es dich trifft, bist du so bestürzt.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Ist nicht deine Gottesfurcht dein Trost und die Vollkommenheit deines Weges deine Hoffnung?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Bedenke aber: ist je ein Unschuldiger umgekommen, oder wurden je Rechtschaffene vertilgt?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Soviel ich gesehen habe: die Unrecht pflügen und Unheil säen, ernten es auch.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Durch Gottes Odem kommen sie um; durch den Hauch seines Zornes werden sie verzehrt.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Das Brüllen des Löwen und die Stimme des Leuen verstummt, und die Zähne der jungen Löwen werden ausgebrochen.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Der Löwe verdirbt aus Mangel an Raub, und die Jungen der Löwin zerstreuen sich.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Zu mir aber stahl sich ein Wort, mein Ohr vernahm ein leises Flüstern;
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
beim Nachdenken über Nachtgesichte, als tiefer Schlaf auf die Menschen gefallen war,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
da kam Furcht über mich und ein Zittern und durchschauerte alle meine Gebeine;
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
denn ein Geist ging an mir vorüber, die Haare meines Leibes standen mir darob zu Berge.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Er stand da, und ich erkannte sein Aussehen nicht, eine Gestalt war vor meinen Augen, ich hörte eine flüsternde Stimme:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Ist der Sterbliche gerecht vor Gott oder ein Mann vor seinem Schöpfer rein?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Siehe, seinen Dienern traut er nicht, bei seinen Engeln nimmt er Irrtum wahr;
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
wieviel mehr bei denen, die in Lehmhütten wohnen, deren Fundament im Staube liegt und die gleich Motten zerstört werden!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Zwischen Morgen und Abend gehen sie zugrunde; ehe man sich's versieht, sind sie für immer dahin.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Wird nicht ihr Zeltstrick abgerissen? Sie sterben; und zwar nicht an Weisheit!
