Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Da antwortete Eliphas von Theman und sprach:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Du hast's vielleicht nicht gern, so man versucht, mit dir zu reden; aber wer kann sich's enthalten?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Siehe, du hast viele unterwiesen und lässige Hände gestärkt;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
deine Rede hat die Gefallenen aufgerichtet, und die bebenden Kniee hast du gekräftigt.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Nun aber es an dich kommt, wirst du weich; und nun es dich trifft, erschrickst du.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Ist nicht deine Gottesfurcht dein Trost, deine Hoffnung die Unsträflichkeit deiner Wege?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Gedenke doch, wo ist ein Unschuldiger umgekommen? oder wo sind die Gerechten je vertilgt?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Wie ich wohl gesehen habe: die da Mühe pflügen und Unglück säten, ernteten es auch ein;
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
durch den Odem Gottes sind sie umgekommen und vom Geist seines Zorns vertilgt.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Das Brüllen der Löwen und die Stimme der großen Löwen und die Zähne der jungen Löwen sind zerbrochen.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Der Löwe ist umgekommen, daß er nicht mehr raubt, und die Jungen der Löwin sind zerstreut.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Und zu mir ist gekommen ein heimlich Wort, und mein Ohr hat ein Wörtlein davon empfangen.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Da ich Gesichte betrachtete in der Nacht, wenn der Schlaf auf die Leute fällt,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
da kam mich Furcht und Zittern an, und alle meine Gebeine erschraken.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Und da der Geist an mir vorüberging standen mir die Haare zu Berge an meinem Leibe.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Da stand ein Bild vor meinen Augen, und ich kannte seine Gestalt nicht; es war still, und ich hörte eine Stimme:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Wie kann ein Mensch gerecht sein vor Gott? oder ein Mann rein sein vor dem, der ihn gemacht hat?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Siehe, unter seinen Knechten ist keiner ohne Tadel, und seine Boten zeiht er der Torheit:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
wie viel mehr die in Lehmhäusern wohnen und auf Erde gegründet sind und werden von Würmern gefressen!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Es währt vom Morgen bis an den Abend, so werden sie zerschlagen; und ehe sie es gewahr werden, sind sie gar dahin,
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
und ihre Nachgelassenen vergehen und sterben auch unversehens.
