Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Da gab ihm Eliphaz aus Teman also Antwort:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
"Hat man vor dich zur Prüfung je ein Ding gebracht, worüber du den Mut verloren hättest? Wer konnte je den Worten Einhalt tun?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Fürwahr, so viele hast du selbst belehrt, so manchen schwachen Arm gestählt.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Den Strauchelnden hielt aufrecht deine Rede; die müden Kniee stärktest du.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Jetzt kommt's an dich, da wirst du mutlos; wo dich's erfaßt, verzweifelst du.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
War deine Gottesfurcht nicht dein Vertrauen, und dein unsträflich Leben deine Hoffnung?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Bedenke nur: Wer kommt je schuldlos um? Wo gehen Redliche zugrunde?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Die Unrecht pflügen, Böses säen, die ernten's auch. So weiß ich es.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Durch Gottes Odem gehen sie zugrunde; durch seinen Zornhauch sterben sie.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Der Löwen Stimmen selber, das Gebrüll der Leuen, der jungen Löwen Zähne werden ausgetilgt.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Der Löwe geht zugrunde aus Beutemangel; der Löwin Junge müssen sich zerstreuen.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Zu mir drang ein verstohlen Wort; mein Ohr vernahm davon nur ein Geflüster.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Im Wundertraum, bei Nachtgesichten, wenn Tiefschlaf auf die Menschen fällt,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
da fuhr in mich ein Schrecken und ein Zittern, und Angst ließ mein Gebein erbeben.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Und über meinen Rücken lief es kalt; ein Schauder schüttelt' meinen Leib.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Das Unbekannte stand vor mir; vor meinem Auge schwebte her ein Schatten. - Ein Säuseln hörte ich und eine Stimme:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
'Ist gegen Gott ein Mensch gerecht; vor seinem Schöpfer einer rein?'
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Er traut dies seinen Dienern selbst nicht zu, und seinen Engeln flößt er Schrecken ein.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Nun vollends gar der Lehmhausmensch, der Sterbliche, aus Staub gebaut, noch leichter als die Motten zu zerdrücken!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Vom Morgen bis zum Abend werden sie vernichtet; unwiderruflich gehen sie zugrunde.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Ja, wird denn nicht ihr Vorzug ihnen weggenommen? Durch Unvernunft nur sterben sie."
