< Iov 4 >
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Und Eliphas, der Temaniter, antwortete und sprach:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Wenn man ein Wort an dich versucht, wird es dich verdrießen? Doch die Worte zurückzuhalten, wer vermöchte es?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Siehe, du hast viele unterwiesen, und erschlaffte Hände stärktest du;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
den Strauchelnden richteten deine Worte auf, und sinkende Knie hast du befestigt.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Doch nun kommt es an dich, und es verdrießt dich; es erreicht dich, und du bist bestürzt.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Ist nicht deine Gottesfurcht deine Zuversicht, die Vollkommenheit deiner Wege deine Hoffnung?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Gedenke doch: Wer ist als Unschuldiger umgekommen, und wo sind Rechtschaffene vertilgt worden?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
So wie ich es gesehen habe: die Unheil pflügen und Mühsal säen, ernten es.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Durch den Odem Gottes kommen sie um, und durch den Hauch seiner Nase vergehen sie.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Das Brüllen des Löwen und des Brüllers Stimme sind verstummt, und die Zähne der jungen Löwen sind ausgebrochen;
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
der Löwe kommt um aus Mangel an Raub, und die Jungen der Löwin werden zerstreut.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Und zu mir gelangte verstohlen ein Wort, und mein Ohr vernahm ein Geflüster davon.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In Gedanken, welche Nachtgesichte hervorrufen, wenn tiefer Schlaf die Menschen befällt,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
kam Schauer über mich und Beben, und durchschauerte alle meine Gebeine;
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
und ein Geist zog vor meinem Angesicht vorüber, das Haar meines Leibes starrte empor.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Es stand da, und ich erkannte sein Aussehen nicht; ein Bild war vor meinen Augen, ein Säuseln und eine Stimme hörte ich:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Sollte ein Mensch gerechter sein als Gott, oder ein Mann reiner als der ihn gemacht hat?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Siehe, auf seine Knechte vertraut er nicht, und seinen Engeln legt er Irrtum zur Last:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
wieviel mehr denen, die in Lehmhäusern wohnen, deren Grund im Staube ist! Wie Motten werden sie zertreten.
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Von Morgen bis Abend werden sie zerschmettert; ohne daß man's beachtet, kommen sie um auf ewig.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Ist es nicht so? Wird ihr Zeltstrick an ihnen weggerissen, so sterben sie, und nicht in Weisheit.