Iov 4

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

Or, Eliphaz le Thémanite répondit:

2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

Est-ce que tu parles pour la première fois depuis que tu souffres? Qui supportera la violence de tes discours?

3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

Car si tu as consolé beaucoup d'affligés, si tu as raffermi des mains défaillantes,

4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

Si par tes paroles, tu as ranimé des faibles, si tu as donné du courage à ceux dont les genoux fléchissaient,

5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

Maintenant que le mal t'a visité et t'a saisi, d'où vient que tu en es tout accablé?

6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

Ta terreur n'est-elle pas insensée, ton angoisse montre-t-elle autre chose que la méchanceté de tes voies?

7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

Recueille tes souvenirs; qui donc étant resté pur a péri? Quel homme sincère a été détruit radicalement?

8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

Comme ceux qui labouraient et ensemençaient des contrées vaines et que j'ai vu moissonner pour eux des douleurs?

9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

Ceux-là seront anéantis par l'ordre de Dieu; ils seront effacés par le souffle de sa colère.

10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

Ainsi la force du lion, les rugissements de la lionne, l'audace des dragons s'éteignent.

11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

Ainsi le fourmilion meurt, faute d'un brin d'herbe, et les lionceaux quittant leur mère, se dispersent.

12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

S'il y a quelque chose de vrai dans tes paroles, il n'en est résulté aucun soulagement à tes maux. Et moi, dois-je négliger les avertissements extraordinaires qui, de la part du Seigneur, sont venus à mes oreilles?

13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

Ecoute: comme l'effroi se répandait parmi les hommes pendant l'horreur et les bruits sinistres de la nuit,

14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

Un tremblement, un frisson me saisirent, et mes os s'entrechoquèrent.

15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

Et un esprit se posa sur mon visage, et mes cheveux et mes chairs en frémirent.

16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

Je me levai et ne vis rien; je reconnus qu'il n'y avait aucune forme devant mes yeux; et je sentis un souffle et j'entendis une voix, et elle disait:

17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

Quoi donc! Est-ce qu'un mortel sera pur devant le Seigneur? Est-ce qu'un homme sera irréprochable en ses œuvres,

18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

Puisque Dieu ne peut se fier à ses serviteurs et qu'il découvre des défauts à ses anges?

19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

Il écrase comme des vermisseaux ceux qui habitent des maisons de boue, de cette boue d'où nous avons été tirés.

20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

L'aurore se lève sur eux et le soir ils ne sont plus; pour n'avoir pu s'aider eux-mêmes, ils ont péri.

21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.

Car Dieu d'un souffle les a desséchés, et ils sont morts parce qu'ils manquaient de sagesse.