Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Alors Eliphaz de Théman prit la parole et dit:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Si nous risquons un mot, peut-être en seras-tu affligé; mais qui pourrait retenir ses paroles?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Voilà que tu en as instruit plusieurs, que tu as fortifié les mains débiles,
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
que tes paroles ont relevé ceux qui chancelaient, que tu as raffermi les genoux vacillants!...
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Et maintenant que le malheur vient à toi, tu faiblis; maintenant qu’il t’atteint, tu perds courage!...
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Ta crainte de Dieu n’était-elle pas ton espoir? Ta confiance n’était-elle pas dans la pureté de ta vie?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Cherche dans ton souvenir: quel est l’innocent qui a péri? En quel lieu du monde les justes ont-ils été exterminés?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Pour moi, je l’ai vu, ceux qui labourent l’iniquité et qui sèment l’injustice, en moissonnent les fruits.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Au souffle de Dieu ils périssent, ils sont consumés par le vent de sa colère.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Le rugissement du lion et sa voix tonnante sont étouffés, et les dents du jeune lion sont brisées;
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
le lion périt faute de proie, et les petits de la lionne se dispersent.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Une parole est arrivée furtivement jusqu’à moi, et mon oreille en a saisi le léger murmure.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Dans le vague des visions de la nuit, à l’heure où un sommeil profond pèse sur les mortels,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
une frayeur et un tremblement me saisirent, et agitèrent tous mes os.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Un esprit passait devant moi... Les poils de ma chair se hérissèrent.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Il se dressa, — je ne reconnus pas son visage, — comme un spectre sous mes yeux. Un grand silence, puis j’entendis une voix:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
L’homme sera-t-il juste vis-à-vis de Dieu? Un mortel sera-t-il pur en face de son Créateur?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Voici qu’il ne se fie pas à ses serviteurs, et qu’il découvre des fautes dans ses anges:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
combien plus en ceux qui habitent des maisons de boue, qui ont leurs fondements dans la poussière, qui seront réduits en poudre, comme par la teigne!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Du matin au soir ils sont exterminés, et sans que nul y prenne garde, ils périssent pour jamais.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
La corde de leur tente est coupée, ils meurent avant d’avoir connu la sagesse.
