Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Ja Eliphas Temanilainen vastasi ja sanoi,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Jos joku sinun kanssas rupeis puhumaan: mitämaks et sinä sitä kärsi; mutta kuka taitaa vaiti olla?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Katso, sinä olet monta neuvonut, ja vahvistanut väsyneitä käsiä.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Sinun puhees on ojentanut langenneita, ja vapisevaisia polvia vahvistanut.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Mutta että se nyt tulee sinun päälles, niin sinä väsyit, ja että se lankesi sinun päälles, niin sinä peljästyit.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Tämäkö on sinun (Jumalan) pelkos, sinun uskallukses, sinun toivos ja sinun vakuutes?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Muistele nyt, kussa joku viatoin on hukkunut? eli kussa hurskaat ovat joskus hävinneet?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Niinkuin minä kyllä nähnyt olen, ne jotka kyntävät vääryyden, ja onnettomuuden kylvävät, sitä he myös niittävät.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
He ovat Jumalan puhalluksen kautta kadonneet, ja hänen vihansa hengeltä hukatut.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Jalopeuran kiljumus, ja julma jalopeuran ääni, ja nuorten jalopeurain hampaat ovat lovistetut.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Vanha jalopeura hukkuu, ettei hänellä ole saalista; ja jalopeuran pojat hajoitetaan.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Ja minun tyköni on tullut salainen sana; ja minun korvani on saanut vähäisen siitä.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Kuin minä ajattelin yönäkyjä, kuin uni lankee ihmisten päälle,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Niin pelko ja vavistus tuli minun päälleni, ja kaikki minun luuni peljätettiin;
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Ja henki meni minun sivuitseni; kaikki minun karvani nousivat ruumiissani.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Silloin seisoi kuva minun silmäini edessä, jonka kasvoja en minä tuntenut; ja minä kuulin hiljaisen hyminän äänen:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Kuinka on ihminen hurskaampi kuin JumaIa? eli joku mies puhtaampi kuin se, joka hänen tehnyt on?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Katso, palveliainsa seassa ei löydä hän uskollisuutta ja enkeleissänsä löytää hän tyhmyyden:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Kuinka enemmin niissä jotka asuvat savihuoneissa, niissä jotka ovat perustetut maan päälle, jotka toukkain tavalla murentuvat?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Se pysyy aamusta ehtoosen asti, niin he muserretaan; ja ennenkuin he sen havaitsevat, he ijankaikkisesti hukkuvat.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Eikö heidän jälkeenjääneensä pois oteta? he kuolevat, vaan ei viisaudessa.
