Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite answered,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“If someone ventures to talk with you, will you be grieved? But who can withhold himself from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, you have instructed many, you have strengthened the weak hands.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Your words have supported him who was falling, you have made the feeble knees firm.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it has come to you, and you faint. It touches you, and you are troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Isn’t your piety your confidence? Isn’t the integrity of your ways your hope?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
“Remember, now, whoever perished, being innocent? Or where were the upright cut off?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
According to what I have seen, those who plough iniquity and sow trouble, reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the breath of God they perish. By the blast of his anger are they consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, the teeth of the young lions, are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The old lion perishes for lack of prey. The cubs of the lioness are scattered abroad.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
“Now a thing was secretly brought to me. My ear received a whisper of it.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falls on men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
fear came on me, and trembling, which made all my bones shake.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a spirit passed before my face. The hair of my flesh stood up.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still, but I couldn’t discern its appearance. A form was before my eyes. Silence, then I heard a voice, saying,
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
‘Shall mortal man be more just than God? Shall a man be more pure than his Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold, he puts no trust in his servants. He charges his angels with error.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
How much more those who dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed before the moth!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Between morning and evening they are destroyed. They perish forever without any regarding it.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Isn’t their tent cord plucked up within them? They die, and that without wisdom.’
