Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite answered and said,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
[If] we essay to commune with thee, wilt thou be grieved? but who can refrain from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Thy words have upheld him that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it hath come upon thee, and thou faintest; it toucheth thee, and thou art troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
[Is] not [this] thy fear, thy confidence, thy hope, and the uprightness of thy ways?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray thee, who [ever] perished, being innocent? or where were the righteous cut off;
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Even as I have seen, they that plow iniquity, and sow wickedness, reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the blast of God they perish, and by the breath of his nostrils are they consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The old lion perisheth for lack of prey, and the stout lion's whelps are scattered abroad.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Now a thing was secretly brought to me, and my ear received a small sound of it.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men.
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Fear came upon me, and trembling, which made all my bones to shake.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up:
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still, but I could not discern its form: an image [was] before my eyes, [there was] silence, and I heard a voice, [saying],
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold, he put no trust in his servants; and his angels he charged with folly:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
How much less [in] them that dwell in houses of clay, whose foundation [is] in the dust, [who] are crushed before the moth?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
They are destroyed from morning to evening: they perish for ever without any regarding [it].
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Doth not their excellence [which is] in them depart? they die, even without wisdom.
