Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then answered Eliphaz the Temanite, and said,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
If one assay to commune with thee, wilt thou be grieved? but who can withhold himself from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Thy words have upholden him that was falling, and thou hast confirmed the feeble knees.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it is come unto thee, and thou faintest; it toucheth thee, and thou art troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Is not thy fear [of God] thy confidence, [and] thy hope the integrity of thy ways?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray thee, who [ever] perished, being innocent? or where were the upright cut off?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
According as I have seen, they that plow iniquity, and sow trouble, reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the breath of God they perish, and by the blast of his anger are they consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The old lion perisheth for lack of prey, and the whelps of the lioness are scattered abroad.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Now a thing was secretly brought to me, and mine ear received a whisper thereof.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Fear came upon me, and trembling, which made all my bones to shake.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still, but I could not discern the appearance thereof; a form was before mine eyes: [there was] silence, and I heard a voice, [saying],
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold, he putteth no trust in his servants; and his angels he chargeth with folly:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
How much more them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which are crushed before the moth!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Betwixt morning and evening they are destroyed: they perish for ever without any regarding it.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Is not their tent-cord plucked up within them? they die, and that without wisdom.
