Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then spake Eliphaz the Temanite, and said:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
If one attempt a word with thee, wilt thou be offended? But who can refrain from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, thou hast admonished many; Thou hast strengthened feeble hands;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Thy words have upheld him that was falling, And thou hast given strength to feeble knees.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it is come upon thee, and thou faintest; It toucheth thee, and thou art confounded!
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Is not thy fear of God thy hope, And the uprightness of thy ways thy confidence?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray thee, who ever perished being innocent? Or where have the righteous been cut off?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
According to what I have seen, they who plough iniquity, And sow mischief, reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the blast of God they perish, And by the breath of his nostrils they are consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, And the teeth of the young lions are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The fierce lion perisheth for lack of prey, And the whelps of the lioness are scattered abroad.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
A word was once secretly brought to me, And mine ear caught a whisper thereof.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Amid thoughts from visions of the night, When deep sleep falleth upon men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
A fear and a horror came upon me, Which made all my bones to shake.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a spirit passed before my face, The hair of my flesh rose on end;
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still, but its form I could not discern; An image was before mine eyes; There was silence, and I heard a voice:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
“Shall mortal man be more just than God? Shall man be more pure than his Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold, he putteth no trust in his ministering spirits, And his angels he chargeth with frailty.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
What then are they who dwell in houses of clay, Whose foundation is in the dust, Who crumble to pieces, as if moth-eaten!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Between morning and evening are they destroyed; They perish for ever, and none regardeth it.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
The excellency that is in them is torn away; They die before they have become wise.”
