Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
And Eliphaz the Temanite answers and says:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“Has one tried a word with you? You are weary! And who is able to keep in words?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, you have instructed many, And feeble hands you make strong.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Your words raise up the stumbling one, And you strengthen bowing knees.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now, it comes to you, And you are weary; It strikes to you, and you are troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Is your reverence not your confidence? Your hope—the perfection of your ways?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Now remember, Who, being innocent, has perished? And where have the upright been cut off?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
As I have seen—plowers of iniquity, And sowers of misery, reap it!
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
From the breath of God they perish, And from the spirit of His anger [are] consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of a lion, And the voice of a fierce lion, And teeth of young lions have been broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
An old lion is perishing without prey, And the whelps of the lioness separate.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
And a thing is secretly brought to me, And my ear receives a little of it.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In thoughts from visions of the night, In the falling of deep sleep on men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Fear has met me, and trembling, And the multitude of my bones caused to fear.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
And a spirit passes before my face, The hair of my flesh stands up;
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stands, and I do not discern its aspect, A likeness [is] before my eyes, Silence! And I hear a voice:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Is mortal man more righteous than God? Is a man cleaner than his Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold, He puts no credence in His servants, Nor sets praise in His messengers.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Also—the inhabitants of houses of clay (Whose foundation [is] in the dust, They bruise them before a moth).
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
From morning to evening are beaten down, Without any regarding, they perish forever.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Has their excellence not been removed with them? They die, and not in wisdom!”
