Iov 4

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

Then Eliphaz the Thaemanite answered and said,

2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

Hast you been often spoken to in distress? but who shall endure the force of your words?

3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

For whereas you have instructed many, and have strengthened the hands of the weak one,

4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

and have supported the failing with words, and have imparted courage to feeble knees.

5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

Yet now [that] pain has come upon you, and touched you, you are troubled.

6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

Is not your fear [founded] in folly, your hope also, and the mischief of your way?

7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

Remember then who has perished, being pure? or when were the true-hearted utterly destroyed?

8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

Accordingly as I have seen men plowing barren places, and they that sow them will reap sorrows for themselves.

9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

They shall perish by the command of the Lord, and shall be utterly consumed by the breath of his wrath.

10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

The strength of the lion, and the voice of the lioness, and the exulting cry of serpents are quenched.

11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

The old lion has perished for lack of food, and the lions' whelps have forsaken one another.

12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

But if there had been any truth in your words, none of these evils would have befallen you. Shall not mine ear receive excellent [revelations] from him?

13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

But [as when] terror falls upon men, with dread and a sound in the night,

14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

horror and trembling seized me, and caused all my bones greatly to shake.

15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

And a spirit came before my face; and my hair and flesh quivered.

16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

I arose and perceived it not: I looked, and there, was no form before my eyes: but I only heard a breath and a voice, [saying],

17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

What, shall a mortal be pure before the Lord? or a man be blameless in regard to his works?

18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

Whereas he trust not in his servants, and perceives perverseness in his angels.

19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

But [as for] them that dwell in houses of clay, of whom we also are formed of the same clay, he smites them like a moth.

20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

And from the morning to evening they no longer exist: they have perished, because they can’t help themselves.

21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.

For he blows upon them, and they are withered: they have perished for lack of wisdom.