Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite answered and said,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
If we assay to commune with you, will you be grieved? but who can withhold himself from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, you have instructed many, and you have strengthened the weak hands.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Your words have upheld him that was falling, and you have strengthened the feeble knees.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it is come on you, and you faint; it touches you, and you are troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Is not this your fear, your confidence, your hope, and the uprightness of your ways?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray you, who ever perished, being innocent? or where were the righteous cut off?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Even as I have seen, they that plow iniquity, and sow wickedness, reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the blast of God they perish, and by the breath of his nostrils are they consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The old lion perishes for lack of prey, and the stout lion’s whelps are scattered abroad.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Now a thing was secretly brought to me, and my ear received a little thereof.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falls on men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Fear came on me, and trembling, which made all my bones to shake.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up:
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still, but I could not discern the form thereof: an image was before my eyes, there was silence, and I heard a voice, saying,
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold, he put no trust in his servants; and his angels he charged with folly:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
How much less in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which are crushed before the moth?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
They are destroyed from morning to evening: they perish for ever without any regarding it.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Does not their excellency which is in them go away? they die, even without wisdom.
