Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite answered, and sayde,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
If we assay to commune with thee, wilt thou be grieued? but who can withholde himselfe from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, thou hast taught many, and hast strengthened the wearie hands.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Thy wordes haue confirmed him that was falling, and thou hast strengthened the weake knees.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it is come vpon thee, and thou art grieued: it toucheth thee, and thou art troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Is not this thy feare, thy confidence, thy pacience, and the vprightnesse of thy wayes?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray thee: who euer perished, being an innocent? or where were the vpright destroyed?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
As I haue seene, they that plow iniquitie, and sowe wickednesse, reape the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
With the blast of God they perish, and with the breath of his nostrels are they cosumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the Lion, and the voyce of the Lionesse, and the teeth of the Lions whelpes are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The Lyon perisheth for lacke of pray, and the Lyons whelpes are scattered abroade.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
But a thing was brought to me secretly, and mine eare hath receiued a litle thereof.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In the thoughtes of ye visions of the night, when sleepe falleth on men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Feare came vpon me, and dread which made all my bones to tremble.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
And the wind passed before me, and made the heares of my flesh to stande vp.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Then stoode one, and I knewe not his face: an image was before mine eyes, and in silence heard I a voyce, saying,
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Shall man be more iust then God? or shall a man be more pure then his maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Beholde, he founde no stedfastnesse in his Seruants, and laid follie vpon his Angels.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Howe much more in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which shalbe destroyed before the moth?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
They be destroyed from the morning vnto the euening: they perish for euer, without regarde.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Doeth not their dignitie goe away with them? do they not die, and that without wisdom?
