Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite answered Job.
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“Could I say a word? I don't want to upset you but who could keep quiet and not respond?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
You've certainly encouraged many people and supported those who are weak.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Your advice has helped those who are stumbling not to fall, and you have strengthened those whose knees are weak.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now you're the one suffering and you're upset.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Wasn't it your reverence for God that gave you confidence and your integrity that gave you hope?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Think about it: since when did the innocent die? Since when were good people destroyed?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
From what I've seen it's those who plant evil and sow trouble who reap the same!
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
A breath from God destroys them; a blast of his anger wipes them out.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Lions may roar and growl, but their teeth still break.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Even a lion dies from lack of food, and the lioness' cubs are scattered.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
A word quietly crept up on me; a whisper reached my ear.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Troubling thoughts came to me in nightmares when you fall into a deep sleep.
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
I became terrified and trembled; all my bones were shaking.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a breath brushed my face and gave me goose-pimples.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Something stopped, but I couldn't see its face. My eyes could only make out a shape. It was totally quiet, and then I heard a voice:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
‘Can anyone be right before God? Can anyone be pure before their Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
If he doesn't even trust his servants, and he says his angels make mistakes,
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
how much more does this apply to those who live in these houses made of clay, whose foundations are based on dust, who fall apart like clothing to a moth?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Alive in the morning, they are dead by evening. They die, unnoticed.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
They are like tent ropes that are pulled up, and they collapse in death. They die without wisdom.’
